Răspunsuri duhovniceşti: Prezenţa Sfintei Fecioare în Vechiul Testament

Părinte, vorbiţi-ne despre prezenţa prefigurativă a Sfintei Fecioare Maria în Vechiul Testament? Cum au anunţat proorocii darul prin care a fost învrednicită de Dumnezeu Tatăl să fie "mai fericită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii"?

Cuvântul lui Dumnezeu a luat trup omenesc din Preasfânta Fecioară şi s-a făcut om. Iată de ce atunci când vorbim de Maica Domnului ne referim şi la Întruparea Mântuitorului. Scrierile Vechiului Testament sunt primele care fac referiri la venirea Răscumpărătorului ce se va naşte dintr-o fecioară. Astfel cunoaştem că femeia va fi alături de Dumnezeu în lupta pentru bine (Fac. 3, 15), va fi fecioară (Is. 7, 14), din seminţia lui Iuda (Fac. 49, 10), ca o scară pe care se coboară Dumnezeu pentru a uni cerul cu pământul (Fac. 28, 12), va fi Sionul cel adevărat, năstrapă de aur, chivot însufleţit, vas ales. Toate aceste prefigurări au fost analizate mai târziu din punct de vederea tipologic. Astfel, prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său în Legea Veche, în norul luminos, se împlineşte în prezenţa Bunei Vestiri.

Deci Sfânta Fecioară este locul prezenţei reale a lui Dumnezeu în Israel. Dacă Tatăl este Izvorul Slavei, Fiul cel născut din Fecioară este strălucirea Slavei. Tabloul întâlnirii dintre Maria şi Elisabeta este asemănător cu cel al aducerii Chivotului Legii din cartea a doua a Regilor: "Şi punând chivotul Domnului afară într-un car nou, l-au scos din casa lui Aminadab... şi l-au dus cu chivotul Domnului, iar David şi toţi fiii lui Israel cântau înaintea Domnului" (II Regi 6, 3-5). Am putea concluziona că Maria cea Purtătoare de Dumnezeu este asemenea Chivotului Legii, însă cu mult mai presus de acesta, pentru că prin ea se realizează concret şi real prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului Israel.

Proorocul Isaia vorbeşte foarte clar despre minunea Naşterii Mântuitorului Hristos din Sfânta Fecioară.

Într-adevăr, profeţia lui Isaia este cea mai relevantă în acest sens. Inspirat de Dumnezeu, el spune cu uimire şi cu frică: "Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu, şi vor chema numele lui Emanuel" (Isaia 7, 14). Textul i se adresează de fapt regelui Ahaz. În acest context, este important să amintim contextul istoric al acestei profeţii. În acest sens, Siria şi Israel au dorit să formeze o coaliţie cu Iuda, pentru a se opune puterilor crescânde ale Asiriei, însă conducătorii lui Iuda au şovăit. Pentru această trădare, aliaţii au hotărât să le administreze o pedeapsă. Regele Ahaz s-a îngrozit la aflarea acestei ştiri. Profeţia aceasta, adresată de fapt unui rege, ne face să înţelegem rolul deosebit de important pe care mama regelui îl avea la curte, din care se poate înţelege rolul Mariei, mama Regelui Ceresc în Împărăţia lui Dumnezeu.