Răspunsuri duhovniceşti: Să punem de fiecare dată început bun!

Preacucernice părinte Cătălin Teulea, iată am intrat într-un nou an bisericesc, prin ce mijloace putem pune şi noi început bun în viaţa noastră?

Cât de actuală este această întrebare pe care adeseori ne-o adresează credincioşii, nouă preoţilor, pentru a se putea bucura de un rezultat al eforturilor lor duhovniceşti. Deşi sunt ascultători şi împlinitori ai canoanelor de rugăciune date de duhovnic, mulţi dintre credincioşi prezintă la un moment dat momente de nerăbdare în soluţionarea problemelor lor. Pentru a răspunde duhovniceşte şi actual acestei întrebări am apelat la cuvintele părintelui Arsenie Boca.

Vin oamenii la Biserică pentru Cuvântul lui Dumnezeu strâmtoraţi de necazuri. Cei mai mulţi sunt necăjiţi şi bolnavi. "Află aici că păcatele-s izvorul tuturor bătăilor de la Dumnezeu. Bate Dumnezeu păcatele, ca să te laşi de ele. Tu, nepricepând, zăboveşti în ele, ba şi la vrăjitoare te duci, să îţi facă pe întors - că aşa-i orbia neştiinţei: te gândeşti la orice, numai la păcatele tale nu. Dar tu nici nu ştii că ai păcate şi care anume. Nu ştii pentru care pricină are Dumnezeu vrajbă cu tine de-ţi merge rău. Aşa fiind, dai slujbă: aici banii tăi nu se primesc: aici ţi se cere un lucru mare: ceea ce cere Dumnezeu de la tine: să-ţi mărturiseşti asupra ta păcatele şi de-acu încolo să nu le mai faci şi nu va mai fi bătaia lui Dumnezeu peste tine, ci darul lui Dumnezeu. Pentru aceasta, însă trebuie: Post, Rugăciune, Vreme (grăbiţii întârzie). Adică: Biserică, şcoală, spital, căci relele ce au intrat în 30 de ani nu ies în 3 zile sau 3 minute. Trebuie răbdarea de o vreme mai lungă. Cine rabdă ajunge la o bună cunoştinţă de sine şi de Dumnezeu. Abia de aici încolo e nădejde să schimbe Dumnezeu cele rele de pe tine şi să-ţi dea cele bune, nu numai aici, ci şi în viaţa veşnică (cf. Ezechiel 18, Faptele Apostolilor 3). Nu vrea Dumnezeu să rămâi în întuneric până la sfârşit, ci te mai trimite la şcoală. Aşa şi voi" ("Părintele Arsenie - Omul îmbrăcat în haină de in" şi "Îngerul cu cădelniţa de aur", scrisă de Preasfinţitul Părinte Daniil, Episcopul Daciei Felix).

În Biserică, prin Sfintele Taine, urcăm treaptă cu treaptă spre altarul cel mai presus de ceruri. Sfintele Taine sunt lucrări sfinţitoare ce se împărtăşesc credincioşilor în vederea sfinţirii vieţii lor. Cu alte cuvinte, să căutăm să ne sfinţim viaţa prin rugăciune, post, fapte bune, spovedanie şi participare activă la Tainele Bisericii, mai cu seamă la Taina Tainelor, Sfânta Euharistie. Să nu fim doar observatori, spectatori ai minunii dumnezeieşti şi să-L "provocăm" pe Dumnezeu la minunea coborârii Sale la noi prin împărtăşirea noastră cu Trupul şi Sângele Său.