„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Ţelul omului, dobândirea vieţii veşnice
Şi când ieşea El în drum, alergând la El unul şi îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu. Ştii poruncile: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el I-a zis: Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii. Şi Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra bogaţii în împărăţia lui Dumnezeu! Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: Şi cine poate să se mântuiască? Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Marcu 10, 17-27
Tânărul amintit a venit în faţa Domnului Hristos, preocupat de ce trebuie să facă pentru a moşteni viaţa veşnică. Cererea sa era puţin atipică pentru cei aflaţi la vârsta tinereţii. Tinereţea este vârsta care îţi dă o oarecare exuberanţă şi eşti tentat să „trăieşti clipa”, chiar dacă acest lucru este distructiv. Când ai preocupări pentru viaţa veşnică înseamnă să-ţi depăşeşti vârsta biologică şi să priveşti viaţa cu maturitate. În urma răspunsului dat de Mântuitorul, tânărul a plecat dezamăgit, dar nu debusolat. În mâinile lui era acum decizia de a urma calea care duce spre Împărăţia lui Dumnezeu. Uneori suntem tentaţi să-i judecăm prea aspru pe tineri sau avem aşteptări prea mari de la ei. Le condamnăm comportamentul prea delăsător şi lipsa de seriozitate. Dar să nu uităm că ei sunt copiile noastre. Sfântul Ambrozie al Mediolanului spunea: „Nu acela e înţelept care ştie să pedepsească, ci acela care ştie să prevină delictele copiilor!”