Aducerea moaştelor Sf. Ap. Bartolomeu; Sf. Ap. Tit

Sfântul Apostol Bartolomeu a fost unul dintre cei 12 Apostoli. A vestit Evanghelia în Siria, în Asia Mică, unde a suferit bătăi, temniţă, loviri cu pietre pentru Hristos. Ajuns în Frigia şi, intrând în cetatea Ierapole, a vestit pe Hristos. De aici a mers în India, unde, „luminând pe toţi şi făcând biserici, le-a lăsat Evanghelia Sfântului Matei, pe care o purta cu el, tălmăcind-o în graiul lor. După ce Sfântul Apostol Bartolomeu a plecat din India, s-a dus în părţile Armeniei, şi, tămăduind-o pe fiica împăratului de duhuri necurate, mulţi au crezut în Hristos, încât s-a botezat până şi împăratul cu toată casa lui. Însă, uneltind fratele împăratului, l-a îndemnat pe acesta din urmă să-l piardă pe Sfântul Apostol Bartolomeu, ca să aibă pace cu păgânii din cetate. Astfel, găsind un bun prilej, l-au prins pe Sfântul Apostol în cetatea Albanopolis din Armenia şi l-au răstignit pe cruce cu capul în jos. Pe cruce fiind, sfântul îi sfătuia să cunoască adevărul şi să se întoarcă de la întuneric la lumina cea adevărată a lui Hristos. De aceea, l-au osândit şi mai greu, poruncind să-i jupoaie pielea. El a răbdat ca şi cum ar fi fost într-un trup străin, binecuvântând neîncetat pe Dumnezeu şi, văzând că nu-l poate birui pe sfânt, dregătorul a poruncit să i se taie capul. După sfârşitul mucenicesc al Sfântului Apostol Bartolomeu, cinstitul său trup a fost luat de credincioşi, care l-au pus într-o raclă de plumb şi l-au dus în Albanopolis, cetate în care sfântul propovăduise. Acolo, sfintele lui moaşte dând tămăduiri bolnavilor, mulţi necredincioşi se întorceau la Hristos. Însă slujitorii diavoleşti, văzând minunile acelea, se mâniau pe cinstitele moaşte ale Apostolului. Aşadar, s-au adunat cu vrăjmăşie şi, luând racla de plumb cu sfintele moaşte, au aruncat-o în mare, socotind că se vor duce în adânc şi li se va pierde urma. Au mai aruncat încă şi alte patru racle, cu moaştele altor sfinţi mucenici, însă, în loc să se afunde, raclele s-au făcut ca nişte luntre, plutind pe apă, mai presus de fire. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, racla cu moaştele Sfântului Apostol Bartolomeu a ajuns în insula Lipari din Italia. Toate acestea descoperindu-se lui Agaton, Episcopul insulei, acesta a mers cu clerul şi cu poporul la malul mării şi, aflând racla cu moaştele Apostolului, s-au umplut toţi de mare bucurie, grăind: «Bine ai venit, Apostole al Domnului». Luând ei racla cu sfintele moaşte, au dus-o la biserică în laude şi în cântări şi se făceau vindecări bolnavilor cu mirul ce curgea din cinstitele moaşte. Sfintele moaşte au rămas în insula aceea mulţi ani, până pe vremea împăratului Teofil (829-842), luptătorul împotriva icoanelor, când saracinii au prădat insula Lipari. Atunci, un om bogat, cu numele Sicard, din cetatea Benevento, fiind plin de râvnă şi dragoste faţă de Sfântul Apostol Bartolomeu, a tocmit nişte corăbieri din cetatea Amalfi să meargă şi să ia sfintele moaşte şi să le aducă la el, plătind pentru aceasta cu îndestulare. Astfel, corăbierii aceia, luând de pe insulă acea dorită bogăţie duhovnicească, s-au întors la ai lor. Când Sicard a văzut, pe mare, apropiindu-se moaştele Sfântului Apostol Bartolomeu, a ieşit cu corăbii, împreună cu episcopul şi cu poporul, în întâmpinarea lor, primind cu bucurie pe Apostolul lui Hristos. Ajungând în cetatea Benevento, le-au pus în biserica cea mare, alcătuindu-le praznic luminat şi, din acea vreme, s-a aşezat prăznuirea cinstitelor moaşte ale acestui slăvit Apostol la 25 august, zi în care sfintele moaşte au fost aduse în Benevento” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XII, luna august).