Sf. Ap. Tadeu; Sf. Mc. Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul şi Venust; Sf. Mc. Vasa, cu fiii ei

Sfântul Apostol Tadeu (sec. I) este socotit de tradiţia creştină între cei 70 de ucenici ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfântul Tadeu era de neam evreu, din oraşul Edesa. El cunoştea foarte bine Legea Domnului. „După Tradiţia Bisericii, acest Sfânt Tadeu este altul decât Iuda, fratele Domnului, scriitorul Epistolei lui Iuda, din Noul Testament (19 iunie), şi altul decât Apostolul Tadeu dintre cei 12 Apostoli. Suindu-se la Ierusalim pe când Sfântul Ioan Botezătorul propovăduia pocăinţa şi apropierea Împărăţiei lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Tadeu a primit botezul lui Ioan. A cunoscut, apoi, învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos şi, văzând faptele Lui cele fără de asemănare, a mers după El şi s-a numărat între Apostoli. Mai târziu, după Pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli, Sfântul Apostol Tadeu s-a dus, trimis fiind de Duhul Domnului, în cetatea Edesa, unde a propovăduit Evanghelia. Primit bine de stăpânitorul cetăţii, cu numele Avgar, căruia Domnul Hristos îi trimisese Sfânta Mahramă (16 august), Sfântul Tadeu a istorisit tuturor pătimirea Domnului Hristos, Învierea şi Înălţarea Lui la cer. Apoi, l-a botezat pe Avgar, stăpânitorul Edesei, şi pe cei din casa lui, vindecându-l totodată şi de orice urmă de lepră, cumplita boală de care acesta pătimea. A botezat, de asemenea, şi pe toţi cei care ascultau cu evlavie învăţăturile sale şi credeau în Hristos. Cât timp a stat în cetatea Edesei, Apostolul Tadeu n-a încetat să propovăduiască credinţa în Hristos, îndemnând pe cei care credeau să zidească lăcaşuri de închinare şi sfinţind, prin punerea mâinilor, slujitori la altarele Domnului. După o oarecare vreme, Sfântul Apostol Tadeu, voind să răspândească învăţătura Evangheliei şi în alte părţi, s-a pregătit de drum. Însă, la plecare, Avgar, drept mulţumire pentru lucrarea sa de zidire sufletească, a vrut să-i dăruiască aur din belşug, dar Sfântul Apostol Tadeu n-a primit, zicând: Astfel, plecând din Edesa, a ajuns în Mesopotamia, unde a adus pe mulţi la credinţă şi a zidit biserici, iar de acolo a mers mai departe, prin satele şi oraşele Siriei, ostenindu-se mereu cu bună vestirea lui Hristos, până ce a ajuns la Berit (azi Beirut), cetatea Feniciei. Aici şi-a încheiat Sfântul Apostol Tadeu apostoleasca lui strădanie şi, botezând pe mulţi, a adormit în Domnul” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XII, luna august).

Sfântul  Donat era daco-roman, fiind diacon al bisericii din Singidunum (cetate pe Dunăre). Din porunca împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Galeriu (305-311), creştinii sunt persecutaţi pentru credinţa lor. Donat mărturiseşte în tot locul pe Hristos. Din porunca lui Victorian este arestat. Acesta îl îndeamnă să se lepede de credinţa în Hristos. Donat nu se leapădă de credinţa sa. Victorian îl pune în lanţuri şi apoi porunceşte să i se taie capul. Preotul Romul era din cetatea Sirmium şi lupta pentru păstrarea credinţei creştine. Este prins, supus la chinuri, iar apoi este dus la Cibale, în apropiere de Sirmium, împreună cu alţi creştini, unde i s-a tăiat capul cu sabia. Diaconul Silvan a slujit împreună cu Sfântul preot Romul în cetatea Sirmium. Acesta a fost păgân, dar, cunoscând credinţa în Hristos, devine creştin. Este hirotonit diacon la biserica din Sirmium. El a fost prins şi a fost dus la Cibale împreună cu alţi creştini, unde a suferit chinuri multe, iar apoi i s-a tăiat capul cu sabia. Sfântul Venust era fratele geamăn al Sfântului diacon Donat şi, pentru mărturisirea credinţei în Hristos, a fost prins la Cibale. Din porunca lui Victorian este scos afară din cetate şi i se taie capul. Aceşti martiri au suferit mucenicia la 21 august 304.