Sf. Cuv. Mărturisitori: Visarion şi Sofronie; Sf. Mc. Oprea; Sf. Preoţi Mărturisitori: Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel; Sf. Cuv. Ilarion cel Mare

Sfântul Cuvios Visarion Sarai s-a născut în Bosnia, din părinţi de neam român. A intrat de tânăr în monahism la Mănăstirea Sfântul Sava. „Îndurerat de suferinţa românilor pentru credinţă, a călătorit prin Tran­silvania propovăduind pretutindeni credinţa ortodoxă. Era primit în tot locul ca un înger din cer. Drumul lui până la Braşov a fost un adevărat alai de biruinţă creştină, aprinzând în sufletele celor dreptslăvitori dragostea de legea strămoşească. Pentru râvna sa în apărarea credinţei ortodoxe, a fost întemniţat la Sibiu şi, în cele din urmă, în fioroasa închisoare din Kufstein, unde a murit pentru mărturisirea credinţei ortodoxe”.

Sfântul Cuvios Sofronie s-a născut în satul Cioara, din părţile Orăş­tiei, în familie preoţească. Ucenicia în călugărie şi-a făcut-o în Ţara Românească. Reîntors la Cioara, a întemeiat un schit. „Pentru râvna lui faţă de legea ortodoxă, a fost închis în temniţa de la Bobâlna. Eliberat de mulţime, Cuviosul Mărturisitor a plecat în Munţii Apuseni, îndemnând pe credincioşi să ţină credinţa cea adevărată. A fost prins din nou şi închis la Abrud. Eliberat încă o dată, mergea din loc în loc, ţinând soboare, adică adunări, şi învăţând poporul, dreapta credinţă. S-a retras la Mănăstirea Argeşului şi aici s-a săvârşit cu pace.“

Sfântul Mucenic Oprea Nicolae s-a născut în Săliştea Sibiului. El a primit sarcina să ducă „la împăratul” plângerile românilor: „Noi cerem, ziceau ei, în numele po­porului, vlădică de legea noastră”. Curajul şi îndrăzneala românilor au fost întâmpinate cu ameninţări şi izgoniri. „Cu timpul, ele s-au repetat şi au stârnit prigonire şi multe întemniţări.” Sfântul Oprea „a fost închis pe viaţă în vestita temniţă de la Kufstein, de unde nu s-a mai întors niciodată, primind cununa nemuritoare a mucenicilor”.

Sfântul preot Moise Măcinic din Sibiel a fost hirotonit la Bucureşti de Sfântul Mitropolit Neofit al Ţării Româneşti, prin anul 1746. El s-a ridicat împotriva uniaţiei. A fost prins şi întemniţat la Sibiu. Aici a pătimit 17 luni. După ce a fost eliberat i s-a impus să trăiască ca un simplu ţăran. „În anul 1752 a fost delegat, alături de credinciosul Oprea Nicolae din Sălişte, să plece la Viena pentru a prezenta împărătesei Maria Tereza plângerea credincioşilor din părţile de sud ale Transilvaniei (Făgăraş, Sibiu, Sebeş şi Orăştie), prin care cereau drepturi pentru Biserica Ortodoxă. Au fost primiţi de împărăteasă, dar, în loc să li se dea un răspuns la plângerea lor, au fost aruncaţi în închisoarea Kufstein din Munţii Tirolului. În anii care au urmat, reprezentanţii clerului şi ai credincioşilor ortodocşi din Transilvania au cerut în mai multe rânduri autorităţilor habsburgice să-i elibereze pe cei doi captivi. La 24 iulie 1784, Stana, soţia lui Oprea, ruga pe împăratul Iosif al II-lea să-l elibereze după o robie de 32 de ani. Conducerea închisorii raporta că nu se mai ştie nimic despre el. Înseamnă că amândoi şi-au sfârşit zilele în temniţa de la Kufstein, jertfindu-şi viaţa pentru credinţa ortodoxă, câştigând însă cununa muceniciei”.

Sfântul preot Ioan din Galeş a fost hirotonit în Ţara Românească. „S-a numărat printre cei mai îndrăzneţi apărători ai credinţei ortodoxe în faţa încercărilor autorităţilor habsburgice de a impune unirea cu Biserica Catolică. În anul 1756 a fost arestat şi dus în lanţuri la Sibiu. Împărăteasa Maria Tereza a dat ordin să fie dus în închisoarea cetăţii Deva, urmând să fie reţinut acolo până la moarte. Dar spre sfârşitul anului următor a fost dus sub aspră pază militară la închisoarea de la Graz, în Austria”. Mai târziu a fost mutat în închisoarea din Kufstein, unde era şi în 1780, după 24 de ani de la arestare (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).