Sf. Mare Mucenic Areta; Sf. Mc. Marcu, Sotirih şi Valentin

Sfântul Mare Mucenic Areta (†523) „a fost un mare dregător creştin al cetăţii Negran, din Etiopia, pe vremea când la Constantinopol domnea împăratul Iustin I (518-527), iar peste toată ţara etiopienilor stăpânea dreptcredinciosul rege Elezbaan. Poporul etiopian a fost într-o perioadă de înflorire sub stăpânirea acestuia. În acea vreme, în Arabia, pe care Sfânta Scriptură o numeşte Saba (3 Regi 10, 1), iar acum se numeşte pământul Yemenului, s-a ridicat un împărat care ţinea legea iudeilor, anume Dunaan, mare prigonitor al lui Hristos şi al creştinilor. Când Elezbaan a aflat că Dunaan a pornit prigoană asupra creştinilor din ţara sa, mâhnindu-se foarte mult, a mers asupra lui cu război şi l-a biruit, făcându-l să plătească bir şi încheind un legământ de pace. După puţină vreme, Dunaan a nesocotit aşezământul (tratatul) făcut şi, adunând mare oaste, a ucis toţi ostaşii lăsaţi de Elezbaan pentru paza cetăţilor, astfel încât nimeni nu mai îndrăznea să-L mărturisească pe Hristos, în afară de cetatea Negran, unde întâi-stătător era Areta. Nelegiuitul împărat Dunaan a venit în faţa cetăţii şi, gândind să-i înşele, a trimis vorbă creştinilor din cetate, zicând cu jurământ: «Mă jur pe Dumnezeu că nu vă voi face niciun rău, ci vă voi lăsa să vieţuiţi în pace după credinţa voastră. Cer de la voi numai obişnuita dajdie către împărat. Deschideţi-mi, aşadar, cetatea, ca să o văd şi să-mi iau dajdia cuvenită de la voi». Auzind jurământul lui Dunaan, dregătorii cetăţii s-au grăbit să lase armele şi, deschizând porţile, au primit cu prietenie pe Dunaan. Doar întâi-stătătorul Areta, bătrânul de peste 90 de ani, era împotrivă, grăind mereu cuvintele Apostolului: «Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei» (Galateni 5, 1). Intrând în cetate, Dunaan şi-a călcat jurământul, omorând pe toţi câţi aflase că sunt creştini, atât bărbaţi, cât şi femei, care au stat cu vitejie, mărturisind credinţa lor în Hristos. Sfântul Areta, cu bărbăţie şi mărime de suflet, a primit mucenicia, deşi abia mai putea merge din cauza bătrâneţii. Viteazul acesta nevoitor al dreptei credinţe a primit moartea prin sabie, după ce mai întâi a întărit în credinţa cea în Hristos prin cuvintele sale pe toţi cetăţenii. Atunci au fost omorâţi împreună cu Sfântul Areta şi 340 de creştini mărturisitori” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).