Sf. Proroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sf. Ioan Botezătorul

Sfântul Proroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, a fost preot al Legii Vechi, la Templul din Ierusalim, în timpul lui Octavian August (27 î.Hr. - 14 d.Hr.), împăratul Romei, și al lui Irod cel Mare (37-4 î.Hr.), regele Iudeei, pe vremea nașterii Domnului nostru Iisus Hristos.

Preotul Zaharia era căsătorit cu Elisabeta, una dintre urmașele Dreptului Aaron. Sfântul Evanghelist Luca menționează despre ei că «erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului» (Luca 1, 6). Nu aveau însă copii, pentru că «Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor» (Luca 1, 7).

Când Zaharia a intrat în Templu, după obicei, pentru a aduce tămâie, l-a văzut pe îngerul lui Dumnezeu stând de-a dreapta altarului tămâierii. Îngerul i-a vestit că Elisabeta va naște la bătrânețe un fiu, pe Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, prorocire care s-a adeverit întocmai.

După nașterea lui Ioan, în luna a șasea, s-a auzit că Irod, regele iudeilor, îi va ucide pe toți pruncii din Betleem și din împrejurimi, din dorința de a-L omorî pe Pruncul Iisus Hristos, astfel că Dreapta Elisabeta se temea pentru viața pruncului său, Ioan.

Tradiția ne spune că, de teamă, Elisabeta s-a ascuns împreună cu pruncul într-o peșteră, de cealaltă parte a Iordanului, și astfel nu a fost găsită de ostași. Irod a poruncit ostașilor ca, în locul copilului, să-l înjunghie pe tatăl său, preotul Zaharia. Ostașii au mers la Templu, l-au înjunghiat pe bătrânul preot «între templu și altar», stropind cu sângele său altarul Domnului.

După 40 de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, mama Înaintemergătorului, și-a dat sfârșitul în aceeași peșteră, iar Sfântul Ioan a fost hrănit de un înger până la creșterea lui și păzit în pustie până la ziua arătării sale către Israel (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, luna septembrie).