Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni; Sfinţii Mucenici Amfian şi Edesie (Pomenirea morţilor)
Sfântul Cuvios Tit a trăit pe vremea luptei împotriva sfintelor icoane. A îmbrăţişat de tânăr viaţa monahală şi întreaga sa viaţă s-a păzit curat cu trupul şi cu sufletul, ca un înger al Domnului. Pentru aceasta Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni. Astăzi pomenim și pe Sfinţii Mucenici Amfian şi Edesie, fraţi după trup, care, părăsind locurile natale, au plecat în Cezareea Palestinei, unde s-au încredinţat Sfântului Pamfil, care i-a şi botezat. Sfântul Amfian a pătimit mult pentru Hristos, în timpul împăratului Maximian, primind cununa muceniciei. La scurt timp, şi fratele său, Edesie, fiind dus în Alexandria, din ordinul dregătorului Ierocle a fost chinuit, apoi a fost înecat în mare.
