Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Sfinţit Mucenic Ianuarie, Episcop de Benevent; Sfântul Mucenic Teodor din Perga; Sfânta Muceniţă Alexandra împărăteasa
Sfântul Sfinţit Mucenic Ianuarie a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi a lui Timotei, dregătorul Campaniei din Italia. Era Episcop de Nola, când Diocleţian a pornit prigoana împotriva creştinilor. La Putiole au fost închişi mulţi creştini, printre care şi diaconii Soson şi Proclu şi mirenii Eutihie şi Acution. Atunci, Episcopul Ianuarie a mers la Putiole să-i vadă pe cei închişi, ducându-le cele de trebuinţă. Însă dregătorul a poruncit să fie prins şi episcopul şi să fie purtat în lanţuri, până la locul de chinuire. După multe chinuri, din poruncă împărătească, toţi aceşti creştini şi episcopul lor au fost daţi la fiare, în circ, dar fiarele i-au cruţat. Pentru aceasta, s-a dat poruncă să li se taie tuturor capetele, primind astfel cununa muceniciei pentru Hristos.
