Cuviosul Dimitrie, Sfântul Ocrotitor al Bucureştilor

De peste două veacuri şi jumătate, ziua de 27 octombrie este pentru români momentul anual când îl sărbătorim pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui sfinte moaşte se află în Catedrala Patriarhală de pe Colina Bucuriei. El este unul dintre cei mai mari rugători ai neamului românesc către Domnul nostru Iisus Hristos. Astăzi, când îl cinstim pe Sfântul Dimitrie, este o zi de mare bucurie pentru creştinii orto­docşi din ţara noastră, care îl cinstesc în mod deosebit pe smeritul Cuvios, fiind grabnic ajutător pentru cei care îi cer mijlocirea şi izbăvirea de orice greutate şi neputinţă. Ziua de cinstire a Cuviosului Ocrotitor al Bucureştilor este marcată şi de pelerinajul pe care-l fac creştinii ortodocşi la sfintele lui moaşte.

Zilnic creştinii ortodocşi din toate straturile societăţii noastre urcă Dealul Patriarhiei pentru a se ruga în Catedrala istorică la sfintele moaşte ale Ocrotitorului Bucureştilor, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou. Ei vin pentru a-i cere ajutorul şi să-i mulţumească pentru darurile primite. Mai ales în vremuri de grea încercare, ortodocşii vin la Cuviosul Dimitrie pentru a-l ruga să mijlocească la Bunul Dumnezeu pentru sănătatea şi mântuirea lor. Creştinii noştri fac acest lucru pentru că Sfântul a răspuns neîncetat rugăciunilor celor aflaţi în necazuri şi nevoi.

Evlavia credincioşilor faţă de Cuviosul Dimitrie se datorează mai ales minunilor pe care le-a făcut. De aceea, în ziua sa de serbare, ei vin an de an să îl roage să le fie ocrotitor în necazuri, izbăvitor de suferinţe, mângâietor în întristare şi mijlocitor al nostru către Mântuitorul Iisus Hristos.

Încă din anul 1774, când moaştele Cuviosului au fost aduse la Catedrala din Dealul Mitropoliei, Sfântul a fost grabnic ajutător pentru toţi cei care i-au cerut ajutorul. Prezenţa sfintelor sale moaşte în Bucureşti a transformat capitala noastră într-un important centru de pelerinaj. În fiecare an, mii de credincioşi urcă Colina Bucuriei pentru a se închina la sfintele lui moaşte, mai ales astăzi, în ziua sa de serbare anuală.

Pelerinajul la Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou este şi modalitatea omului modern de a se întâlni cu sacrul. Astfel, creştinii îşi arată aspiraţia primită prin botez de a ajunge la sfinţenie. Pentru ortodox, însuşirea fundamentală a existenţei sale este întâlnirea cu sfinţenia. De aceea, prezenţa în număr mare a creştinilor la sărbătoarea Cuviosului Ocrotitor al Bucureştilor este tocmai răspunsul la chemarea către sfinţenie pe care am primit-o odată cu Taina Botezului. În viaţa şi personalitatea Cuviosului Dimitrie întâlnim Sfântul care se roagă Bunului Dumnezeu pentru noi cei care-i cerem ajutorul.

Sfântul Dimitrie este grabnic ajutător în vreme de boală şi mai ales în pandemiile ce au lovit Bucureştiul în ultimele două veacuri şi jumătate. El, în calitate de „prieten şi casnic” al lui Dumnezeu, a dus rugăciunea bucureştenilor la tronul dumnezeiesc, de unde Preasfânta Treime a izbăvit din grele încercări pandemice prin care a trecut Capitala ţării noastre.

Noi ne rugăm Domnului Hristos ca pentru rugăciunile Cuviosului Său, Dimitrie, să ne curăţească „mulţimea greşelilor noastre” şi „să dăruiască Bisericii Sale unire, pace adâncă la toată lumea și stingerea dezbinărilor”. În timpurile pe care le trăim este nevoie să avem lumină în suflet pentru a discerne binele de rău şi mai ales pentru a ne păstra credinţa, având în acest sens exemplul Cuviosului Dimitrie, pe care-l rugăm ca „din boli, din nevoi, din dureri şi din patimi” să ne scape.

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou este numit în imnografia Mineiului pe luna octombrie „luminător strălucit”, care, ascultând glasul „Evangheliei Domnului”, şi-a închinat viaţa lui Dumnezeu trăind în smerenie, nevoinţă ascetică şi rugăciune pentru dobândirea vieţii veşnice.

Noi astăzi îl rugăm să ne izbăvească „de tot necazul şi patima, de boli năprasnice, din primejdii şi din nevoi”, pentru că ştim că el s-a luptat „cu nebiruită vitejie şi cu preaînaltă înţelepciune” cu patimile şi „urând toată deşertăciunea”, nu a putut să fie înşelat de cel rău. Mai ales că şi-a petrecut toată viaţa în „desă­vârşită smerenie”. El a fost necunoscut atât în timpul vieţii, cât şi în anii de după mutarea sa la viaţa veşnică, până când Dumnezeu „Cel ce preamăreşte” pe slujitorii Săi „a descoperit ca pe o comoară izvorâtoare de tămăduiri” sfintele lui moaşte în apa Lomului.

Smerenia lui se vădeşte şi din locul naşterii sale, în „cel mai mic între sate şi nesocotit, Basarabi”, care, prin Cuviosul Dimitrie, este cunoscut de întreaga Ortodoxie. Iar „apa cea mică a Lomului, cu afundarea într-însa a sfintelor lui moaşte”, a fost sfinţită şi el a arătat-o tuturor ca „izvor de tămăduiri”.

Locurile lui natale de la sud de Dunăre sunt martore peste timp ale „faptelor bune” pe care din copilărie le-a făcut Cuviosul Dimitrie, iar „viaţa fără prihană”, câştigată prin asceză şi rugăciune neîncetată, l-a arătat ca „vas ales al Sfântului Duh”, care l-a învrednicit „de harul minunilor”, prin care el a întărit şi îi întăreşte pe oameni în credinţa în Dumnezeu.

Cuviosul Dimitrie este pentru noi pildă de urmare a lui Hristos. El ne îndeamnă „să nu cinstim nimic mai mult decât dragostea lui Hristos”, pentru că „întru slava Sa, când va veni, o să aflăm odihna sufletelor noastre, împreună cu toţi Sfinţii”.

Prin imnografia zilei sale de serbare îi cerem să ne scape „din boli, din nevoi, din dureri şi din patimi” pe noi cei ce-l cinstim şi-l rugăm: „O, Dimitrie preafericite şi bune, întinde-ţi mâinile către Dumnezeu și-L roagă ca toţi să ne mântuim”. Avându-l pe Cuviosul Dimitrie ca „folositor în nevoi”, îi cerem să ne „izbăvească din necazuri” şi să ne apere, „mântuind de boli tot poporul”.

Urmând Sfântului Dimitrie arătăm că avem ca pildă faptele sale de pe pământ prin care ne vădim ca slujitori ai lui Dumnezeu, ceea ce ne duce către mântuire şi odihnă alături de Cuviosul nostru ocrotitor „în pământul celor blânzi, în vecii vecilor”. Iar prin „moaştele sale” ne este nouă tuturor „izvor pururea curgător de multe minuni şi tămăduiri” şi „bolile năprasnice le alungă de la noi”, apărându-ne de „cei ce caută să ne piardă”.

Noi, creştinii ortodocşi, avem credinţa că Sfântul Dimitrie ne ascultă şi ne ajută ori de câte ori îi cerem. Acest lucru l-am moştenit de la înaintaşii noştri, care s-au rugat la racla lui de pe Colina Bucuriei. De la ei am învăţat ca, atunci când avem nevoie de alinare, de izbăvire de necazuri sau suferinţă trupească şi sufletească, să mergem la Cuviosul Dimitrie şi să-i cerem ajutorul şi el în mod sigur ne va ajuta. De aceea, astăzi mii de pelerini vin la Patriarhie pentru a-i cere ajutorul şi mai ales pentru a-i mulţumi pentru binefacerile primite în urma rugăciunilor lui de la Bunul Dumnezeu.