Pornind de la cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel că „fiecare om poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu prin care lucrează în lume ca să ridice și să vindece pe cei răniți
Gânduri la Naşterea Domnului
De fiecare dată, la slăvitul praznic al Naşterii Domnului, noi, creştinii, căutăm pe Cineva pe care l-am pierdut, aşteptăm pe Cineva mult dorit şi întâmpinăm pe Cineva care tocmai a venit. La Naşterea Domnului, cei flămânzi îşi aşteaptă Pâinea, cei însetaţi îşi aşteaptă Apa cea vie, cei goi îşi aşteaptă Haina de nuntă, cei bolnavi îşi aşteaptă "Doctorul sufletelor şi al trupurilor", cei străini îşi aşteaptă Ocrotitorul şi cei întemniţaţi îşi aşteaptă Eliberatorul.
La Naşterea Domnului, cei întristaţi îşi aşteaptă Mângâietorul, cei rătăciţi Călăuzitorul şi cei robiţi Mântuitorul. La Naşterea Domnului, cerul şi magii îşi aşteaptă Steaua, pământul peştera, Betleemul ieslea, păstorii îşi aşteaptă îngerul care să le vestească Naşterea Domnului, Israel Îl aşteaptă pe Mesia, lumea pe Emanuel, omul pe Dumnezeu şi Biserica pe Hristos. La Naşterea Domnului, Sfinţii Apostoli îşi aşteaptă Învăţătorul, poporul îşi aşteaptă Proorocul, preoţii şi leviţii îşi aşteaptă Arhiereul şi slujitorii Îl aşteaptă pe Împăratul lor. La Naşterea Domnului, oile îşi aşteaptă Păstorul cel Bun. La Naşterea Domnului, femeia păcătoasă Îl aşteaptă pe Hristos în casa lui Simon, femeia samarineancă Îl aşteaptă pe Iisus la fântâna lui Iacob, Zaheu vameşul Îl aşteaptă pe Domnul în Ierihon, iar prietenul Său Lazăr Îl aşteaptă în Betania. La Naşterea Domnului, mulţimile Îl aşteaptă pe Hristos în Ierusalim, apostolii Îl aşteaptă la Cina cea de Taină, tâlharul Îl aşteaptă pe cruce pentru ca Hristos să-i deschidă cerul, Iosif din Arimateea Îl aşteaptă să-L pogoare de pe cruce, mironosiţele Îl aşteaptă cu miresme şi cu lacrimi la mormântul gol, ucenicii Luca şi Cleopa Îl aşteaptă în Emaus, iar Petru pe ţărmul Tiberiadei, ca să primească iertarea. La Naşterea Domnului, Sfinţii Apostoli Îl aşteaptă pe Hristos prin Duhul Sfânt la Cincizecime, iar Sfântul Ştefan Îl aşteaptă în sinedriu ca să-L vadă şezând de-a dreapta Tatălui. La Naşterea Domnului, Sfântul Apostol Pavel Îl aşteaptă pe Hristos pe drumul Damascului, iar Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Îl aşteaptă în insula Patmos pentru a i se arăta în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur ale Revelaţiei, creaţiei şi Apocalipsei.
Mesia, aşteptarea proorocilor
Precum cei din Noul Testament, tot aşa L-au aşteptat pe Hristos şi patriarhii, şi regii, şi profeţii, şi drepţii Vechiului Testament. Aşa Îl va fi aşteptat pe Hristos Noe pe Munţii Ararat la sfârşitul potopului, dar n-a venit decât porumbelul cu ramura de măslin. Aşa L-a aşteptat pe Hristos patriarhul Avraam la stejarul Mamvri şi Isaac pe Moria şi Iacob la Betel. Israel L-a aşteptat pe Hristos patru sute de ani în Egipt şi şaptezeci de ani în Babilon. Moise L-a aşteptat pe Hristos patruzeci de ani în pustiul Madian şi alţi patruzeci de ani în pustiul Sinai. După ce Moise Îl va fi aşteptat pe Hristos la Marea Roşie, Iosua L-a aşteptat pe Hristos la Iordan; Ilie la Cherit şi iudeii pe malurile râurilor Babilonului, atârnându-şi harfele în sălcii, de dor şi jale. Tânărul Samuel L-a aşteptat pe Hristos în cortul sfânt şi David pe câmpul de luptă cu Goliat. Solomon Îl va fi aşteptat pe Hristos la sfinţirea templului din Ierusalim; iar Sfântul Ilie pe Carmel şi mai apoi la Horeb. Proorocul Isaia Îl va fi aşteptat pe Hristos în templu în mijlocul serafimilor, iar Iezechiel la râul Chebar, în mijlocul heruvimilor. Proorocul Daniel L-a aşteptat pe Hristos în groapa cu lei, iar cei trei tineri în cuptorul cel de foc. Şi a venit! Profetul Iona L-a aşteptat pe Hristos să-l izbăvească din pântecele chitului şi a adormit aşteptându-L în gura colibei de la răsărit de Ninive. Proorocul Amos L-a aşteptat pe Hristos adunând sicomore, iar proorocul Avacum L-a aşteptat pe Hristos în turnul cel de veghe. Dreptul Simeon şi Sfânta Ana L-au aşteptat pe Hristos în templul din Ierusalim la Întâmpinare. Mulţimile flămânde L-au aşteptat pe Hristos în pustie, apostolii înfricoşaţi L-au aşteptat pe Marea Galileii, slăbănogul L-a aşteptat la Vitezda şi cerşetorul orb Bartimeu pe margine de drum, la intrarea în Ierihon.
Toţi oamenii şi toate făpturile L-au aşteptat întotdeauna şi-L aşteaptă dintotdeauna pe Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii şi Judecătorul tuturor, Proorocul proorocilor şi Învăţătorul învăţătorilor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor (Apocalipsă 19, 16), Arhiereul preoţilor şi "Sfântul sfinţilor" (Daniel 9, 24), pentru că Hristos şi numai Hristos pogoară şi aduce cerul pe pământ şi îi ajută pe sfinţi să atârne pământul de cer. El a pogorât cerul pe pământ la Betleem şi în Patmos, în Ierusalim şi la poarta Damascului, la Iordan şi la Cincizecime, pe Muntele Fericirilor şi pe Muntele Măslinilor, pe Tabor şi în Emaus, la Cina cea de Taină şi prin Înviere. De aceea se cuvine să-L aşteptăm pe Hristos la Naşterea Sa precum L-au aşteptat apostolii să vină pe mare şi să le potolească furtuna şi precum Îl aşteaptă fecioarele înţelepte cu candelele aprinse, ca să intre cu El la Nuntă. Pentru că pe Hristos Îl aşteaptă câmpul plin cu oase omeneşti din paremia proorocului Iezechiel şi toţi morţii din mormintele ce se vor despica şi deschide la Răstignirea Lui (Matei 27, 52), după cum şi cei de acum şi dintotdeauna aşteaptă "glasul arhanghelului şi trâmbiţa lui Dumnezeu" (I Tesaloniceni 4, 16). "Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia" (Ioan 5, 25), precum a înviat tânărul din Nain, fiica lui Iair şi Lazăr din Betania şi duhovniceşte mulţimile de la Cincizecime.
Steaua de la Răsărit luminează sufletele celor smeriţi
La Naşterea Domnului, steaua aduce bucurie magilor călăuzindu-i până la Betleem; îngerul Domnului aduce bucurie păstorilor vestindu-le Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, Care va aduce bucurie lumii întregi. De aceea, la Naşterea Domnului, toţi cei flămânzi Îl aşteaptă pe Hristos - Pâinea Vieţii, toţi cei însetaţi Îl aşteaptă pe Hristos - Apa cea vie, toţi cei goi Îl aşteaptă pe Hristos - Haina de nuntă, toţi cei bolnavi Îl aşteaptă pe Hristos - Doctorul sufletelor şi al trupurilor, toţi cei străini Îl aşteaptă pe Hristos - Primitorul, toţi cei închişi în temniţă Îl aşteaptă pe Hristos - Eliberatorul, toţi cei întristaţi Îl aşteaptă pe Hristos - Mângâietorul, toţi cei rătăciţi Îl aşteaptă pe Hristos - Călăuzitorul, toţi cei prigoniţi Îl aşteaptă pe Hristos - Mântuitorul.
"Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare" (Matei 2, 10). "Steaua lui Iacob" sau Steaua Naşterii Domnului îi călăuzeşte pe magii de la Răsărit până la Ierusalim şi Betleem, după cum îi călăuzise în Revelaţia Vechiului Testament pe patriarhi, prooroci, împăraţi şi drepţi şi după cum avea să-i îndrume în Revelaţia Noului Testament pe sfinţii apostoli şi evanghelişti înspre "Mesia, Care Se cheamă Hristos" (Ioan 4, 25). Bucuria magilor la vederea Stelei Naşterii Domnului este bucuria patriarhilor şi a proorocilor, a apostolilor şi evangheliştilor, pentru că în Steaua Naşterii magii au contemplat "Răsăritul cel de sus", pe "Soarele Dreptăţii" care este Hristos - "Lumina lumii" (Ioan 8, 12) şi a Cărui lumină luminează tuturor. În clipa revederii Stelei Naşterii Domnului, după ce au plecat din Ierusalim înspre Betleem, Luceafărul va fi răsărit în inimile magilor - după cum avea să scrie Sfântul Apostol Petru (II Petru 1, 19) - iar în ceasul închinării şi aducerii darurilor, vor fi primit în suflet pentru veşnicie "Steaua cea de dimineaţă" (Apocalipsă 2, 28).
Steaua de la Răsărit sau steaua magilor nu a stat deasupra Atenei filozofilor, nici deasupra Romei cezarilor, şi cu atât mai puţin deasupra Ninivei sau a Babilonului. Steaua Naşterii Domnului nu se putea opri decât deasupra Betleemului păstorilor, însemnând astfel cerul Revelaţiei biblice, cerul Bisericii creştine şi cerul istoriei umane. Bucuria sfântă a magilor la vederea Stelei de la Răsărit o vom putea avea şi noi de fiecare dată la praznicul Naşterii Domnului, dacă Steaua Naşterii Lui va însemna şi lumina şi cerul vieţii noastre de creştini şi ucenici.
Prin urmare, la Naşterea Domnului, să-L aşteptăm pe Hristos - "Cel ce vine din cer" (Ioan 3, 31); să ne închinăm lui Hristos Cel ce se naşte în Betleem; să-L însoţim pe Hristos în fuga din Egipt; să-L întâmpinăm pe Hristos în templul din Ierusalim; să creştem împreună cu Hristos în Nazaret, fiind ascultător Maicii Domnului şi Dreptului Iosif; să ne botezăm cu Hristos în repejunile Iordanului şi să-L urmăm pe Hristos mereu şi neîncetat pe Muntele Fericirilor şi în pustie, pe Marea Galileei şi pe Tabor, în Ierihon şi în Betania; în Ghetsimani şi pe Golgota, ca să ne învrednicim de Învierea Lui şi de Arătările Lui de după Înviere. Astfel, aşteptându-L pe Hristos - "Cel ce vine din cer" şi Care ne aduce cerul pe pământ prin steaua magilor de la Răsărit, prin cântarea oştilor îngereşti şi prin închinarea păstorilor de la Betleem, să-L aşteptăm încă o dată sau şi de această dată pe Cel ce va veni a doua oară întru slavă, "ca să judece viii şi morţii", rânduindu-i de-a dreapta Sa pe toţi cei ce L-au aşteptat şi-L aşteaptă, pe toţi cei ce L-au dorit şi-L doresc, pe toţi cei ce L-au iubit şi-L iubesc şi pe toţi cei ce I s-au închinat Lui şi I se închină "ca unui Împărat şi Dumnezeu", conform mărturisirii de la Taina Sfântului Botez.