Pentru noi, creștinii, Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat pentru mântuirea noastră. Noi mărturisim credința „Întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii: Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut; Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om; Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat; Şi a înviat a treia zi, după Scripturi; Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui; Şi iarăși va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit”.
Prin aceste articole din Crez, Sfinții Părinți au sintetizat teologia creștină legată de Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. De fapt, aici avem sinteza unui întreg capitol de teologie dogmatică, numit Hristologie.
Tot ce învață Biserica despre Domnul nostru Iisus Hristos s-a stabilit în cele 7 Sinoade Ecumenice.
Din învățătura Bisericii, creștinii știu că Iisus Hristos este Dumnezeu și Om. El este cea de-a doua Persoană a Preasfintei Treimi, Dumnezeu Fiul, de o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Se naște din veci din Tatăl, iar prin El, Dumnezeu Tatăl creează toate. El Se Întrupează ca pe noi să ne mântuiască. Prin Întrupare Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, este „de-o-ființă cu noi în omenitatea Sa, este asemenea nouă întru toate, afară de păcat”, după cum mărturisește hotărârea de la Calcedon, unde în anul 451 s-a desfășurat cel de-al 4-lea Sinod Ecumenic. El este Dumnezeu și Om, după cum s-a hotărât la Calcedon: „Deosebirea firilor (divină și umană din Persoana lui Iisus Hristos) nu este în nici un chip anulată din pricina unirii (lor în Persoana lui Iisus Hristos); din contră, se păstrează Însușirile caracteristice fiecărei firi”.
În Iisus Hristos, unirea celor două firi, divină și umană, este ipostatică, după cum arată John Meyendorff, deoarece „se întâlnesc într-o singură persoană și într-un singur ipostas”, potrivit Sfinților Părinți de la Sinodul 4 Ecumenic.
Sfântul Ioan Damaschin, cel ce face sinteza Teologiei patristice din primele șapte veacuri creștine, mărturisește că „Hristos este Unul singur. Pentru aceea slava ce vine în mod natural din dumnezeire a devenit comună (celor două firi), datorită identității ipostasului; și, prin trup, smerenia s-a făcut comună (ambelor firi) (...), (dar) dumnezeirea este aceea care comunică privilegiile sale trupului, ea însăși rămânând în afara patimilor cărnii”.
Dumnezeu Omul, Iisus Hristos, Se naște din Preasfânta Fecioară Maria, ne aduce vestea cea bună a mântuirii prin activitatea Sa mesianică, Se jertfește și moare pe Cruce pentru mântuirea noastră, iar a treia zi a înviat „cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. După 40 de zile de la Înviere, Se înalță la cer, unde stă de-a dreapta Tatălui și va veni, la Parusie, să judece neamul omenesc, iar Împărăția Lui nu va avea sfârșit.
