Pe parcursul acestui an, am aniversat în Biserica Ortodoxă Română Centenarul Patriarhiei Române (1925-2025). „Întemeiată în contextul istoric al României Mari, Patriarhia Română a devenit simbolul
Tinerii şi valorile creştine într-o lume secularizată
Într-o lume dominată de tehnologie, individualism și schimbări rapide, valorile creștine par, pentru unii tineri, învechite sau greu de integrat în viața cotidiană. Totuși, adevărata provocare nu este lipsa de relevanță a acestor valori, ci modul în care ele sunt transmise și trăite. Tinerii pot fi atrași de valorile date de creştinism atunci când acestea sunt prezentate autentic, printr-un limbaj accesibil și într-un context care le permite să înțeleagă, să se implice și să simtă că fac parte dintr-o comunitate vie.
Primul pas este autenticitatea. Tinerii de astăzi au un simț fin al falsității și resping orice formă de ipocrizie. De aceea, cel mai eficient mod de a transmite valorile creștine este prin exemplul personal. Părinții, educatorii, preoții și liderii spirituali trebuie să trăiască ceea ce predică. O viață marcată de iubire sinceră, compasiune, iertare și respect pentru celălalt va vorbi mai puternic decât orice discurs moralizator. Al doilea element esențial este comunitatea. Tinerii au nevoie să simtă că aparțin unui grup, că sunt acceptați și valorizați. Grupurile de tineri din parohii, taberele creștine sau evenimentele cu teme spirituale pot deveni spații de întâlnire, dialog și prietenie. Acolo, într-un cadru deschis și prietenos, valorile creștine pot fi descoperite în mod natural și firesc.
Mai mult, este important ca dialogul să înlocuiască impunerea. Copiii şi tinerii trebuie încurajați să pună întrebări, să-și exprime îndoielile și să caute răspunsuri. Credința nu trebuie prezentată ca un set de reguli rigide, ci ca o călătorie personală spre adevăr și iubire, ca o cale ce duce spre Hristos. În acest proces, Biserica Ortodoxă trebuie să fie un sprijin. O altă cale prin care valorile creștine pot deveni atractive este legătura lor cu viața reală. Tinerii se confruntă cu probleme precum anxietatea, presiunea socială, confuzia identitară sau nevoia de sens. Aici, Evanghelia lui Hristos vine cu răspunsuri profunde și cu un mesaj de speranță, care trebuie tradus într-un limbaj actual și accesibil.
Nu în ultimul rând, spațiul digital poate fi folosit în mod inteligent. Platforme precum YouTube, Instagram sau TikTok pot deveni mijloace eficiente de evanghelizare, dacă sunt folosite cu creativitate și responsabilitate. Deja există preoți, tineri creștini și creatori de conținut care reușesc să transmită mesaje puternice prin intermediul acestor canale.
În acest sens, Biserica Ortodoxă Română se preocupă de modul în care se pot transmite valorile creștine generațiilor tinere, într-o lume tot mai secularizată și digitalizată. Tinerii sunt foarte receptivi la autenticitate. Dacă văd în părinți, profesori, preoți sau lideri de grupuri de tineret o viață trăită sincer, în acord cu valorile creștine (iubire, compasiune, adevăr, iertare), sunt mai predispuși să urmeze aceste exemple. Valorile nu trebuie impuse, ci explicate, discutate și trăite împreună. Întrebările și îndoielile fac parte din viaţa de zi cu zi, iar Biserica Ortodoxă este în acest sens un spațiu sigur pentru a le explora şi nu un loc de judecată. Totodată, muzica creștină bizantină şi corală, filmele cu teme spirituale, teatrul sau desenele animate creştine reprezintă canale reale prin care tinerii se apropie de mesajul evanghelic.
„Creşte un atlet pentru Hristos!”
În Omilia către tineri, Sfântul Vasile cel Mare pune un accent deosebit pe arta modelării sufletelor tinerilor, care sunt chemaţi să cunoască adâncimea Sfintelor Scripturi. Sfântul Vasile îi îndeamnă pe tineri la practicarea virtuţii. „Să facem fapte de virtute cu nădejdea că obişnuinţa va face plăcută o viaţă ca aceasta. E ruşinos să pierdem prezentul, iar mai târziu să rechemăm trecutul, când căinţa nu ne mai foloseşte” (Sf. Vasile cel Mare, Omilia a XXII-a despre tineri, VIII, în Scrieri II, PSB 17, p. 582). Sfântul Ioan Gură de Aur îi îndeamnă pe părinţi să facă din copii nişte atleţi pentru Hristos. „Nu voi înceta îndemnându-vă, rugându-vă şi căzându-vă înainte, ca înainte de toate celelalte, să vă puneţi în bună rânduială copiii. Dacă nu cruţi nimic pentru copilul tău, arată atunci acest lucru din aceasta şi, de altfel, vei avea şi răsplată. (...) Creşte un atlet pentru Hristos şi, fiind în lume, învaţă-l evlavia din fragedă vârstă” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre cum ar trebui să-şi crească părinţii copiii).
„Acolo unde educația ajunge la limită, harul lui Dumnezeu poate schimba inimi”
O educaţie morală temeinică începe însă de acasă. Totul începe în familie. Tinerii care cresc într-un climat de iubire, respect și valori creştine clare vor avea repere puternice. Părinții trebuie să vorbească deschis despre bine și rău, despre libertate și responsabilitate, și să fie exemple vii ale moralității. Însă trebuie să mai ţinem cont de un aspect esenţial. Nu trebuie subestimată puterea harului dumnezeiesc. Tinerii care merg la biserică, tinerii care se spovedesc sincer, care participă duminica la Sfânta Liturghie, care se roagă sincer, sunt întăriți lăuntric. Acolo unde educația ajunge la limită, harul lui Dumnezeu poate schimba inimi.
De asemenea, trebuie să ţinem cont şi de faptul că tinerii sunt dornici de cunoaştere. Când sunt implicați în acțiuni concrete precum ajutorarea celor în nevoi, protejarea mediului, susținerea dreptății sociale ş.a. și văd că aceste acțiuni sunt expresii ale iubirii creștine, încep să aprecieze și să trăiască valorile respective. În concluzie, tinerii nu sunt nepăsători față de credință, ci doar caută forme vii, sincere și actuale de a o descoperi. Valorile creștine - iubirea, credinţa, adevărul, iertarea, solidaritatea - sunt profund umane și pot răspunde marilor întrebări ale tinerei generații, dacă sunt prezentate cu inimă deschisă, printr-un limbaj adaptat vremurilor și printr-un exemplu de viață coerent.








