120 de ani de la nașterea profesorului şi dirijorului Constantin Vladu

Constantin Vladu s-a născut la data de 6 iulie 1903 în localitatea Eșel­nița, județul Mehedinți. Tatăl său a fost preot, iar mama învățătoare. Școala primară a urmat-o în Eșelnița, apoi opt clase la Școala Civilă Normală din Orșova, obținând diploma de învățător. A absolvit Institutul Teologic-Pedagogic din Caransebeş la 20 iunie 1926 și Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București, fiind studentul preferat al compozitorului D.G. Kiriac (Certificatul de absolvire nr. 2.129/1928).

Între 1 septembrie 1928 și 31 decembrie 1948 a fost profesor de muzică bisericească și tipic la Academia Teologică din Caran­sebeș, funcționând ca profesor și la Şcoala eparhială de cântăreți bisericești, încă de la înființarea acesteia în anul 1931 până în anul 1955, continuând apoi ca profesor la Școala de cântăreți bisericești și Seminarul Teologic din Caran­sebeș până la pensionare, în anul 1969, cu o întrerupere de câteva luni (9 ianuarie - noiembrie 1959).

A condus Școala eparhială de cântăreți bisericești ca director între 1 octombrie 1943 și 31 martie 1949, iar Școala de cântăreți bisericești și Seminarul Teologic din Caran­sebeș ca director adjunct între 9 ianuarie 1958 și 1 ianuarie 1959.

S-a căsătorit în Caransebeș la 24 iulie 1962 cu Maria (născută Voichescu) din Lugoj. Nu au avut copii. A avut doi frați, Ioan, fost preot la Eșelnița, și Maria, fostă învățătoare.

A înființat, instruit și condus Corul ­Catedralei Ortodoxe Episcopale „Sfântul Gheorghe” din Caransebeș între anii 1924 și 1938, Corul Institutului Teologic-Pedagogic, ulterior al Academiei Teologice din vremea studenției (1925-1948), Corul Școlii de cântăreți bi­se­ricești și al Seminarului Teologic din Caran­sebeș de la înființarea acestei forme de învă­țământ (1955), până la pensionarea sa (1969).

Corul Catedralei Române Ortodoxe a fost înființat, „pentru trebuințele bisericii”, în anul 1924, de Episcopul Caran­sebeșului, Iosif Traian Bădescu, cu puțină vreme ­înainte de punerea bazelor Academiei Teologice (anul 1927). Noul ansamblu de muzică vocală religioasă s-a rupt din trupul Reuniunii de Cântări și Muzică și a funcți­o­nat pe lângă societatea amintită în liniște, cu mult calm și prea multă zarvă. Corul Catedralei a debutat în data de 25 aprilie 1924, la Duminica Tomii, cu un concert de muzică religioasă.

A colaborat la redacțiile periodicelor din sud-vestul țării: Altarul Banatului (Timi­șoara), Foaia Diecezană (Caransebeș), Revista Institutului Social Banat-Crișana (Timișoara) cu articole, informații, recenzii, armonizări corale la părți importante din Sfânta Liturghie, colinde etc.

Sesizând la timp lipsa manualelor școlare și a mijloacelor de uz practic (antologii, culegeri) pentru pregătirea învă­ță­mântului teologic secundar și superior, a redactat și a publicat câteva lucrări și articole apreciate de elevii și studenții teologi, precum și de preoți.

Succesele sale în arta dirijorală i-au determinat pe împătimiții în cele ale muzicii corale ai Societății de Cântări „Doina” din Turnu Severin să-i atribuie titlul de „membru onorar”, iar Asociația Corurilor și Fanfarelor Românești din Banat l-a ales vicepreședinte al Regionalei Severin.

A fost bun prieten cu compozitorul și dirijorul Filaret Barbu, pe care în mai multe rânduri l-a invitat la Seminarul Teologic din Caran­se­beș pentru a audia corul elevilor și a-i da sugestiile cuvenite.

Datorită râvnei nețărmurite argumentate de realul talent al profesorului și dirijorului Constantin Vladu, Societatea Românească de Cântări și Muzică din Caran­sebeș a ajuns un exemplar de execuție desăvârșită.

A încetat din viață la data de 21 octombrie 1970, fiind înmormântat în cimitirul vechi al Parohiei Eșelnița (lângă Orșova Nouă). Dintre lucrările cele mai importante amintim: Manual de Tipic, Caransebeș 1933; Antologhion sau flori alese bisericești (Irmosier), Caransebeș 1936; Curs practic preoțesc, Caransebeș 1943; Corul - mijloc de propagandă religioasă, în A­nua­rul Academiei Teologice pe anii 1919-1939, pp. 254-257; Episcopul Dr. Iosif Traian Bădescu și Academia Teologică, în Anuarul Academiei Teologice din Caransebeș, 1939-1940, pp. 244-250.