Capela Spitalului Filantropia, un spațiu special, încărcat de istorie

Cea mai veche clinică de obstetrică și ginecologie din România este Spitalul Clinic Filantropia, înființat în anul 1813, fiind încă de la inaugurare o unitate medicală de caritate. În acest spital au activat cei mai remarcabili profesori de obstetrică din România, dar a fost înființată și prima școală de moașe. De‑a lungul timpului s‑a păstrat aproape neschimbată arhitectura originală, iar la ora actuală, spitalul reprezintă o unitate de nivel III și o clinică universitară. În prezent, Spitalul Filantropia oferă servicii medicale complexe, de la medicina maternofetală și genetica umană la ginecologia oncologică și de înaltă competență profesională. Pe lângă toate acestea, la Spitalul Filantropia există și unul dintre cele mai vechi spații de închinăciune, un loc special, unde atât cadrele medicale, cât și micuții cu mamele lor pot beneficia de sprijin moral și îndrumare spirituală. 

În incinta Spitalului Clinic Filantropia, la intrarea principală din corpul A, se află capela spitalului. Intrarea în capelă este străjuită de o minibibliotecă mereu deschisă pentru cei care vor să citească o carte, dar și de două icoane amplasate de‑a stânga și de‑a dreapta ușii. Pictura capelei este una specială și a fost refăcută în anul 2006, iar slujitor acolo este părintele Sorin Petre Georgescu.

Părintele Sorin Petre Georgescu este preot de caritate din anul 2015, fără a mai sluji în alt spital sau capelă. Prima sa experiență ca preot a fost la Spitalul Filantropia, dar s‑a dovedit a fi o parte foarte importantă din existența sa.

„Am terminat studiile universitare de licență și masterul la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București. Nu am fost preot nicăieri în altă parte, am fost hirotonit direct pe seama capelei. Înainte se putea așa, acum lucrurile s‑au mai schimbat puțin, se cere experiență pentru a fi preot de caritate, să fi slujit la țară sau în altă parte ori diacon și se dă examen de selecționare pentru capelă. După studii am dat examenul pentru selecționare și am candidat pe un post liber aici. Capela de aici are o istorie veche, egală cu cea a spitalului, deoarece spitalul a fost zidit împreună cu o capelă, pentru că așa îi spune și numele. Oamenii știau că sănătatea nu putea fi decât împreună: sănătatea trupească şi cea sufletească. Filantropia a fost primul spital din București gratuit pentru toată lumea. Capela construită odată cu spitalul a fost dărâmată în 1949, când s‑a extins unitatea medicală. Este o istorie foarte frumoasă pe care am descoperit‑o pe bucăți. Spitalul s‑a extins, pentru că la vremea aceea nu era numai neonatologie, s‑a extins pentru a face loc unor aparaturi foarte mari pentru tratarea cancerului cu raze Röentgen”, ne‑a povestit părintele Sorin Petre Georgescu.

Capela Spitalului Filantropia este astăzi doar o mică parte din ceea ce a rămas în urma dărâmării bisericuței construite odată cu unitatea medicală de caritate. Chiar și așa, valoarea sa este inestimabilă. A fost zidită odată cu spitalul, începând cu anul 1813, în cinstea Sfinților martiri Cosma și Damian. Ctitori de seamă au fost Mihail Kutuzov, general rus înrudit cu familia Cantacuzino, Ecaterina Codreanu, Grigore Băleanu, ban al Capitalei, Ioan‑Voievod Caragea, medicul Constantin Caracaș, dar şi mulţi alții care au contribuit la edificarea spitalului şi a capelei. În aceeași perioadă, în interior, a fost amenajat baptisteriul maternității, actuala capelă, cu hramul Sfântului Stelian, ocrotitorul copiilor, pictat pe peretele de răsărit.

Istoria tumultuoasă a bisericuţei din spital

„Bisericuța din spate a fost mai întâi înglobată în incinta spitalului, apoi a fost dărâmată. Din descrieri, bisericuța era în sine o mică bijuterie, cu picturi de Nicolae Grigorescu. Se pare că, din documentele pe care le‑am găsit, foarte rare, unele picturi, ușile diaconești de exemplu și icoanele din catapeteasmă sunt la Muzeul Național, salvate. Tot ce s‑a putut salva atunci a fost dus la Mănăstirea Mavrogheni la început, Parohia Mavrogheni apoi, unde acum câțiva ani s‑au găsit sub Sfânta Masă, într‑o cutie - m‑a chemat părintele paroh să‑mi arate o cutiuță de lemn - în care se găsesc moaștele din piciorul Sfintei Mese de la capela dărâmată, piatra de temelie, Antimisul semnat în 1939 de Patriarhul Nicodim și un document olograf scris de părintele Nicolae Popescu, preotul confesor al spitalului, în momentul în care s‑a dărâmat capela. El descrie istoricul bisericuței, spune cum era bisericuța, cum s‑a dărâmat capela și pentru ce. Cu jale multă a scris acele rânduri, spunând că a slujit 10 ani în acea capelă unde mulți bolnavi își găseau alinarea sufletească. De asemenea, a mărturisit că a salvat toate acestea, le‑a pus într‑o cutie sub Sfânta Masă spre a nu fi profanate din greșeală sau rea voință. Capeluța în care ne aflăm astăzi este în aripa veche a spitalului, care a rezistat și nu a fost dărâmată, ci doar a suferit modificări și supraetajări. A rămas această capeluță care era baptisteriul. Părintele Nicolae amintește, așadar, și de baptisteriul din interiorul spitalului, locul unde se botezau copilașii iarna, de urgență, pentru a nu‑i mai scoate în curte”, a mai spus părintele Georgescu.

Pictura actualei capele, scoasă la lumină abia după 1989 

Pictura baptisteriului, actuala capelă, a fost salvată în mod miraculos de oameni care au intuit valoarea acesteia.

„A rămas această pictură pe care o vedem, de la 1885, realizată de Gheorghe Ioanid, scrie părintele Nicolae, ceea ce s‑a și păstrat într‑o pisanie pe perete. În perioada comunistă, aici a funcționat un birou oarecare. Cineva a bătut placaje pe pereți și a salvat pictura, iar după Revoluția din 1989, un asistent mai în vârstă i‑a spus noului director că acolo a fost o capelă, să spargă placajul și o să o găsească. Pictura a fost restaurată în 1996, apoi din nou refăcută în 2006, deoarece când au schimbat acoperișul a plouat în interior și a afectat pictura, care a avut nevoie de refacere în unele locuri. Astăzi, eu slujesc aici, în capeluța aceasta, datorită oamenilor de bine care au făcut tot posibilul să fie salvată”, a adăugat preotul de caritate.

„Oamenii care vin în spitale sunt oameni din parohiile noastre”

Părintele Sorin Petre Georgescu a vorbit și despre activitatea sa în Spitalul Filantropia, un mediu unde sunt în special mame cu copii nou‑născuți, care au nevoie de atenție specială. Mai mult, aici se întâlnesc cazuri extraordinare de copii care se nasc cu afecțiuni, iar unii dintre ei, din păcate, nu supraviețuiesc. Ei au nevoie de un botez „de urgență”, lucru pe care preotul de caritate îl îndeplinește în cele mai grele condiții.

„Cei care vin în spitale, nu vin de nicăieri, sunt oameni din parohiile noastre. Unii aveau nevoie de preot pentru spovedit, împărtășit, botezuri de urgență, cum întâlnim în cazul nostru, dar și pentru nevoile personalului medical. De cele mai multe ori, cadrele medicale lucrează în ture, au foarte puțin timp liber pentru familia lor și cei mai mulți vin la preotul de spital pentru a se spovedi, împărtăși, pentru a participa la slujbe. În maternitate este o problemă legată de botezul de urgență și de modul în care îl poți face la terapie intensivă, destul de delicat. Nu putem aprinde lumânări pentru că sunt instalații de oxigen. Nu avem voie mai nimic să facem. Imaginați‑vă un copilaș de 500 de grame intubat, este extrem de greu să‑l poți lua, să‑l poți manevra, doar cu personal medical specializat reușim. În spital este o pastorație specială pentru că este foarte greu. Percepția generală a omului este că vine la serviciu, or, la serviciu să mă întâlnesc cu preotul care să mă catehizeze, să mă învețe, este cumva ciudat, însă dacă reușești să ai o legătură specială cu fiecare în parte, și asta se face în timp, atunci este în regulă”, a explicat părintele Georgescu. 

Și cadrele medicale se roagă pentru micuții născuți prematur

În ceea ce le privește pe mamele micilor pacienți, părintele Sorin Petre Georgescu ne‑a spus că a întâlnit mai multe tipologii. A întâlnit atât mame care prezentau o educație aleasă, dar lipsea din viața lor partea duhovnicească, precum și mame mai simple, dar care îl purtau în suflet pe Dumnezeu. Încercările prin care trec unele dintre ele, alături de copilașii lor, au făcut ca întreaga viață să li se schimbe, să realizeze ce contează cu adevărat.

„Au fost și oameni care nu mă vedeau, treceau pur și simplu pe lângă mine, dar am avut câteva cazuri care s‑au schimbat radical, de la o respingere fățișă la o prietenie reală. Când oamenii au avut nevoie de ajutor, eu am fost acolo. După ani de zile în care nu au vrut să mă vadă, au venit la mine: Părinte, vreau să mă spovedesc! Necazul se întâmplă, Dumnezeu face orice să ne mântuiască, dar dacă noi suntem îndărătnici și nu fructificăm acele ocazii, mai primim și câte o pălmuță. De cele mai multe ori pălmuța este dură, este amară, este grea, dar este tocmai ca să ne întoarcem de pe căile greșite”, a apreciat preotul Sorin Georgescu.

„Unde voiește Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii!” 

Părintele a vorbit și despre câteva cazuri, adevărate minuni, care au fost și mediatizate la un moment dat, situații în care copii care din punct de vedere medical nu puteau supraviețui și care au rămas în viață.

„Minunile sunt la fiecare pas în viața noastră, însă sunt momente în care se întâmplă lucruri, exact cum spune la Scriptură: Unde voiește Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii! Și legea pe care El a pus‑o în creația Lui, El însuși poate să o depășească și să treacă peste ea. Știu câteva cazuri în care medicina a spus că sunt șanse 0 și dau un exemplu al unor gemeni. Fetița nu a reușit și a murit la naștere, iar pentru băiețel medicii au spus că se află mai jos de limita viabilității. Ei s‑au născut la 22 de săptămâni, la 500 de grame, fetița nu a rezistat, dar micuțul a rezistat, l‑am botezat și din șanse 0, a stat câteva luni bune la incubator, a supraviețuit, iar acum are aproape 7 ani. Un alt micuț s‑a născut cu probleme grave de anemie și trebuia să i se facă transfuzie de sânge. Cu o zi înainte de intervenție, mămica a venit la mine, nu se spovedise în viața ei. S‑a spovedit și, îmi amintesc, era de Sfântul Dimitrie Basarabov, a venit plângând că nu va mai face nici o transfuzie, căci doamna doctor a spus că, de pe o zi pe alta, nu știe ce s‑a întâmplat, dar valorile sunt normale, iar la o săptămână au plecat acasă. Eu cred cu tărie că a fost puterea lui Dumnezeu. Împărtășania din ea, pentru că ea a mers și a alăptat copilul, fără doar și poate a influențat. Sunt medici care văd zi de zi minuni, sunt medici de la terapie intensivă care sunt foarte credincioși, pentru că nu poți să vezi atâtea minuni și să nu crezi. Dumnezeu lucrează prin ei și ei fac ce trebuie; sunt doctori și asistenți care stau noaptea cu copiii aflați în incubatoare și se roagă pentru ei”, ne‑a mai mărturisit Sorin Petre Georgescu, slujitor al Domnului la capela Spitalului Filantropia.