La Slănic Prahova, grijă pentru copiii parohiei

Slujirea unui preot își găsește adevărata măsură în prețuirea și dragostea enoriașilor săi. Acestea se exprimă prin solidaritatea, soliditatea și forța vieții comunionale. Astfel, comunitatea răspunde adecvat încercărilor vremurilor prezente și-și asigură viitorul. Vizitând Parohia „Nașterea Maicii Domnului”, din Slănic Prahova, Protopopiatul Vălenii de Munte, am descoperit măsura slujirii părintelui Romeo Florin Bolovan și rezultatele ostenelii sfinției sale care, înainte de toate, a înțeles că viitorul comunității trebuie zidit în copiii ei.

Într-o fotografie de grup cu copiii care, prin strădaniile preotului lor, își descoperă și valorifică valențele creative specifice vârstei în spațiul formativ al Bisericii, părintele paroh Romeo Florin Bolovan apare așezat în spatele celor mici, ca și cum ar vrea să nu fie „prins” în obiectiv, să nu se afle de existența sa. Atitudinea nu „trădează” nicidecum o falsă smerenie, ci un răspuns la... răspuns. Bucurie pentru bucurie, prețuire pentru prețuire și mulțumire pentru mulțumire.

Așa s-ar traduce „dialogul” tăcut al pozei, în care copiii părintelui Bolovan - pentru că în parohie toți copiii comunității sunt într-un fel ai sfinției sale - „conversează” cu cel care le modelează cu dragoste, discreție și responsabilitate viitorul.

Nevoia de a atrage tinerii

Totul a început în 2001, când părintele a fost hirotonit preot în această parohie din cartierul Precista al orașului-stațiune Slănic Prahova și când comunitatea restrânsă de aici (astăzi mai are 190 de familii și în jur de 70 de copii) era pe punctul de a se pierde în haosul pustiitor postdecembrist al unei așezări profund marcate de comunism.

„Parohia abia mai #pâlpâia$. Primăria nu era apropiată Bisericii, lumea nu venea la slujbe. Atunci am înțeles că este nevoia urgentă să atrag tineretul și copiii către biserică, sperând ca astfel să vină și cei în vârstă. Din aceste motive am înființat un departament al tineretului, care astăzi este destul de mare și care se poate mândri cu rezultate notabile”, mărturisește părintele. Așa s-a ajuns să se poată vorbi și demonstra că acolo unde preotul se implică, oamenii nu numai că-și regăsesc rostul, dar își și pot rândui viața și viitorul. Astfel s-a reparat și pictat integral splendida biserică, s-a cumpărat un clopot nou, s-au amenajat aleile curții bisericii, s-a curățat cimitirul, s-a ridicat o troiță, un Altar de vară, o casă socială, dotată cu mese, bucătărie și grupuri sanitare, s-a înfiripat o bibliotecă și se va amenaja un muzeu și un cabinet medical.

Grijă pentru copiii parohiei

Dar cea mai mare investiție s-a făcut în copiii parohiei. Pentru ei, prin grija părintelui, se organizează cursuri și meditații (la română, matematică, istorie, limbi străine) în timpul anului școlar și în timpul vacanțelor. Acestea sunt oferite voluntar de profesori din oraș (parohia dezvoltă un parteneriat cu Liceul Teoretic „Șerban Vodă”) și de la Clubul Elevilor. Și tot pentru ei se desfășoară cursuri de pian, chitară, muzică vocală, de pictură, sculptură și olărit.

Mândria comunității este însă clubul sportiv de aikido (o artă marțială japoneză dezvoltată de Morihei Ueshiba, o tehnică de autoapărare, o modalitate de obținere a sănătății fizice și a minții), înființat oficial și cu binecuvântare acum cinci ani, care este afiliat la Federația Română de Aikido. Despre rezultatele clubului vorbesc zecile de diplome, medalii și cupe obținute în întrecerile sportive județene și naționale.

„Prin aceste activități, atât copiii, cât și părinții sunt mulțumiți de ce s-a realizat la noi. Din acest motiv, vin din ce în ce mai mulți. Chiar și din celelalte parohii ale orașului și dintr-o localitate vecină. Copiii sunt bucuroși că participă la concursuri. Manifestările noastre au schimbat profund viața lor. Acum ei vin și la biserică. Sunt sprijinul nostru. Împreună facem pelerinaje, excursii, participăm la acțiuni caritabile. Când am venit aici, am luat copii în Sfântul Altar. Au crescut odată cu mine, iar șase dintre ei au ajuns astăzi teologi”, ne spune părintele.

În această muncă, părintele nu este însă singur. Primește sprijin din partea epitropului, profesorul de istorie Cornel Iliant, din partea consilierilor, a părinților și a tinerilor teologi crescuți în parohie. „Împreună atacăm problemele cu care se confruntă oamenii, ajutăm familiile nevoiașe cu alimente, îmbrăcăminte, cu hrană și chiar financiar. Deseori mergem cu ajutoare la așezământul de la Valea Plopului sau la anumite spitale mici, în localități lovite de inundații, cum s-a întâmplat la Vadu Roșca, în Vrancea”, ne mai spune părintele paroh.

Deschiderea către dialogul cu alte comunități din zonă sau din țară generează surprinzătoare și rodnice manifestări. Un exemplu în acest sens este organizarea de către părintele Bolovan a unui amplu spectacol cu prilejul sărbătorilor pascale din anul acesta, intitulat „Bucurii de Înviere”, la care au participat printre alții Grupul Psaltic „Visarion Ieromonahul” din Vălenii de Munte, Yannis Tricu și Ansamblul „Kymata” al Comunității Elene din Prahova, Ansamblul Slănicului, Grupul folcloric de copii „Florile Bucovinei” din Gura Humorului, Laurențiu Manta, participant la concursul „Vocea României”. Remarcăm, de asemenea, punerea în scenă de către părintele Bolovan a scenetei pantomimice „Învierea lui Hristos, nădejdea mea!”, un extraordinar spectacol cu valențe educative și moral-creștine jucat de copiii parohiei.

Conlucrare fără necunoscute

Despre toate aceste realizări ne-a vorbit și doamna preoteasă Mihaela Bolovan, care ne-a declarat că „prin copiii noștri putem arăta că se poate face per­formanță și din puțin, pentru că aici ne este viața. În primul rând în Biserică, apoi în familie și școală”.

La rându-i, profesorul Cornel Iliant ne-a mărturisit concluziv: „De-a lungul anilor, aici s-au desfășurat numeroase activități, s-au organizat excursii și pelerinaje în Moldova, Ardeal, Oltenia, pentru tineri și pentru enoriașii mai în vârstă, confe­rințe cu preoți, duhovnici de la mănăstiri și multe altele. S-au făcut meditații, astfel încât putem spune acum că în ecuația Școală-Biserică nu mai există necunoscute. Ci o conlucrare exemplară și o comuniune valoroasă, într-o societate din ce în ce mai secularizată. Activitatea parohiei noastre este elementul care încearcă să repună comunitatea în spiritul ei tradițional, creștin, ortodox și moral”.