Înaltpreasfințitul Părinte Atanasie, Arhiepiscopul ortodox român al Marii Britanii și Irlandei de Nord, a săvârșit duminică, 3 august, Sfânta Liturghie în mijlocul credincioșilor nou-înființatei parohii românești „Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei” din Corby, Protopopiatul de Midlands, Marea Britanie. La momentul rânduit, ierarhul l-a instalat în funcția de preot paroh pe părintele Nicolae Bulat, încredințându-i spre păstorire duhovnicească comunitatea românească din această localitate.
În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, Înaltpreasfinția Sa a tâlcuit Evanghelia duminicală (Matei 14, 14-22), arătând că minunea înmulțirii pâinilor este o preînchipuire a Sfintei Liturghii și o icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru întreaga omenire.
Comunitatea din Corby a primit statut de parohie la data de 1 august 2025, deși existența misiunii ortodoxe românești de aici este mult mai veche. Întemeiată în anul 2009 de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif și păstorită până în prezent de părintele Florin Simionca în cadrul Parohiei „Intrarea Maicii Domnului în biserică” din Northampton, misiunea își are începuturile duhovnicești în anul 2004, se arată pe site-ul roarch.org.uk.
Prezenţa românilor care au trăit ori vieţuiesc în Austria este o parte constitutivă a unei existenţe comune de aproape trei veacuri şi jumătate. Provincii cu majoritate de populaţii româneşti au aparţinut Imperiului habsburgic: Transilvania (1688-1918), Oltenia (1718-1739), Banat (1718-1918) şi Bucovina (1775-1918). Românii au fost în vremea monarhiei o prezenţă însemnată, 7% din populaţia imperiului. Peste 200 de familii române erau stabilite în Viena în anul 1899.
În luna martie a anului 2026 s‑a scris o pagină nouă în istoria misiunii Bisericii Ortodoxe Române în America Latină, prin prima prezență pastorală în Paraguay, realizată cu binecuvântarea
În ziua de 21 martie a avut loc ședința Protopopiatului Ortodox Român al Bavariei de Sud, organizată la Parohia „Buna Vestire” din München, Germania. Întâlnirea s‑a desfășurat sub președinția
Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopul ortodox român al Irlandei și Islandei, a slujit în a treia duminică din Postul Mare, 15 martie, în Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae și Sfânta Brighita” din Galway,
Duminica a 6-a din post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 În vremea aceea, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi
„În vremea aceea, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Și, legându-L, L-au dus și L-au predat dregătorului Ponțiu Pilat. Atunci Iuda, cel ce L-a vândut,
Fraților, bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă! Îngăduința voastră să se facă știută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovărați cu nicio grijă, ci, întru
„În Sfânta şi Marea Vineri, prăznuim Sfintele, mântuitoarele şi înfricoşatele Pătimiri ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele,
Sf. Teodor Studitul, Cateheza 73, Catehezele mici, Doxologia, Iași, 2018, pp. 297-299 Frați și părinți, amintindu-ne Pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos, pururea ne străpungem sufletul, dar mai ales
În fiecare an, sărbătoarea Învierii Domnului aduce în inimile noastre o bucurie care nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Hristos Cel Răstignit şi Înviat ne descoperă sensul profund al vieţii, biruinţa asupra mo
Sărbătoarea Sfintelor Paști sau sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Învierea Domnului Hristos înseamnă biruința sau victoria iubirii Lui smerite și milostive asupra urii și invidiei, trădării și fricii, asupra păcatului, a iadului și a morții. Domnul Iisus Hristos Cel răstignit a înviat din morți „cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”[2]. Aceasta este suprema veste bună pentru creștinătate și omenirea întreagă, și anume începutul unei alte vieți, viața veșnică din Împărăția cerurilor. De aceea, se cântă în noaptea de Sfintele Paști: „prăznuim omorârea morții [...] și începătura altei vieți, veșnice”[3].
Fără repere, orice itinerar este neîmplinit. Ne raportăm astăzi formal la norme şi reguli, căutând să dobândim virtuţi. Rămânem însă departe de simţirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră ş
