Începutul anului nou bisericesc a fost marcat joi, 1 septembrie, la Catedrala Episcopală „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint‑Hubert, Quebec, Canada, printr‑o serie de evenimente liturgice. Acestea au fost săvârșite de către Preasfințitul Părinte Ioan Casian, Episcopul ortodox român al Canadei.
Rugăciunea a debutat cu săvârșirea Ceasurilor întâi și al treilea, urmate de Sfânta Liturghie. Apoi, chiriarhul locului a săvârșit slujba Te Deum‑ului spre a marca momentul. La finalul evenimentului, Episcopul ortodox român al Canadei a rostit un cuvânt de învățătură.
„Anul bisericesc și sfinții ne îndreaptă privirea și viața spre exemplul și viața lui Hristos. Privind rânduiala Bisericii, a anului bisericesc, și intrând în ea, intrăm în experiența de înțelegere și viața lui Hristos. Intrăm ca oameni în taina vieții și jertfei lui Hristos. Această intrare în jertfa, moartea, Învierea, Înălțarea lui Hristos la cer și pogorârea Duhului Sfânt și primire a ei ca dar al lui Dumnezeu pentru răscumpărarea și mântuirea noastră este ceea ce încercăm noi să împlinim pe durata unui an bisericesc. În felul acest Îl avem prezent pe Hristos în mijlocul nostru atât exterior, cât și existențial, interior, în viața noastră. În El și în experiența Lui de viață găsim rezolvarea tuturor problemelor noastre existențiale”, a subliniat Preasfinția Sa.
Prezenţa românilor care au trăit ori vieţuiesc în Austria este o parte constitutivă a unei existenţe comune de aproape trei veacuri şi jumătate. Provincii cu majoritate de populaţii româneşti au aparţinut Imperiului habsburgic: Transilvania (1688-1918), Oltenia (1718-1739), Banat (1718-1918) şi Bucovina (1775-1918). Românii au fost în vremea monarhiei o prezenţă însemnată, 7% din populaţia imperiului. Peste 200 de familii române erau stabilite în Viena în anul 1899.
În luna martie a anului 2026 s‑a scris o pagină nouă în istoria misiunii Bisericii Ortodoxe Române în America Latină, prin prima prezență pastorală în Paraguay, realizată cu binecuvântarea
În ziua de 21 martie a avut loc ședința Protopopiatului Ortodox Român al Bavariei de Sud, organizată la Parohia „Buna Vestire” din München, Germania. Întâlnirea s‑a desfășurat sub președinția
Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopul ortodox român al Irlandei și Islandei, a slujit în a treia duminică din Postul Mare, 15 martie, în Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae și Sfânta Brighita” din Galway,
Duminica a 6-a din post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 În vremea aceea, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi
„În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui pe când ședea la masă. Și văzând
Fraților, bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă! Îngăduința voastră să se facă știută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovărați cu nicio grijă, ci, întru
Sfântul Apostol Irodion era din aceeaşi cetate cu Sfântul Apostol Pavel, Tarsul Ciliciei din Asia Mică, fiind rudă cu acesta. El a fost pus de Sfinţii Apostoli episcop şi pe mulţi elini păgâni i-a convertit la
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 547-548 „Fiind bolnav, Părintele Gherasim (Ilie) nu mai putea sta în picioare la slujbe. Dar de la Sfânta
În fiecare an, sărbătoarea Învierii Domnului aduce în inimile noastre o bucurie care nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Hristos Cel Răstignit şi Înviat ne descoperă sensul profund al vieţii, biruinţa asupra mo
Sărbătoarea Sfintelor Paști sau sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Învierea Domnului Hristos înseamnă biruința sau victoria iubirii Lui smerite și milostive asupra urii și invidiei, trădării și fricii, asupra păcatului, a iadului și a morții. Domnul Iisus Hristos Cel răstignit a înviat din morți „cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”[2]. Aceasta este suprema veste bună pentru creștinătate și omenirea întreagă, și anume începutul unei alte vieți, viața veșnică din Împărăția cerurilor. De aceea, se cântă în noaptea de Sfintele Paști: „prăznuim omorârea morții [...] și începătura altei vieți, veșnice”[3].
Fără repere, orice itinerar este neîmplinit. Ne raportăm astăzi formal la norme şi reguli, căutând să dobândim virtuţi. Rămânem însă departe de simţirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră ş
