Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Marcu 3, 20-27

Marcu 3, 20-27

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 11 Sep, 2019

În vremea aceea a venit Iisus în casă și iarăși mulțimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Și, auzind ai Săi, au ieșit ca să-L prindă, pentru că ziceau: Și-a ieșit din fire. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul și cu domnul diavolilor alungă diavolii. Însă Iisus, chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate Satana să alunge pe Satana? Dacă o împărăție se va dezbina în sine, acea împărăție nu mai poate dăinui. Și dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se țină. Și dacă Satana s-a ridicat împotriva sa însuși și s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârșit. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare și atunci va jefui casa lui.

„Dezbinarea nu duce la Împărăția lui Dumnezeu”

Sfântul Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 443

„Aşadar, când menționează în învățăturile Sale şi zice: Unde vor fi doi sau trei, acolo sunt şi Eu cu ei, nu desparte pe oameni de Biserică Cel ce a făcut Biserica, ci, reproşând celor vicleni dezbinarea şi recomandând celor credincioşi pacea, arată cu propriile Sale cuvinte că El este mai degrabă cu doi sau trei care se roagă uniți în acelaşi cuget, decât cu mai mulți, dar dezbinați, şi că se poate obține mai mult prin rugăciunea unită a celor puțini, decât prin ruga gâlcevitoare a multora.”

Sfântul Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XXIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, pp. 450-451

„Unul este Dumnezeu, unul Hristos, una este biserica, una e credința şi poporul este unul, formând prin înțelegere un singur corp unit şi puternic. Nu poate nici unitatea exista despărțită, nici corpul, care este unul, nu poate exista descompus sau tăiat în bucăți, cu măruntaiele scoase şi împrăştiate. Cine a ieşit din sânul Bisericii nu poate trăi sau respira şi îşi pierde însăşi rațiunea mântuirii.”

Sfântul Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XXIX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, pp. 481-482

„Iar Domnul se ruga nu pentru Sine, (...) se roagă Tatălui pentru toți zicând: Iar Eu nu numai pentru aceștia mă rog, ci și pentru aceia care vor crede pentru cuvântul lor (al apostolilor) în Mine, ca toți una să fie și precum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine, așa să fie și ei în Noi (Ioan 17, 20-21). Mari sunt dragostea şi bunăvoința lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, dacă nu S-a mulțumit că ne-a răscumpărat cu sângele Său; ci se şi roagă pentru noi. Vedeți, însă, cum a fost dragostea Celui ce s-a rugat pentru noi, pentru ca, precum Tatăl şi Fiul una sunt, aşa să rămânem şi noi în aceeaşi unitate, ca de aici să se poată înțelege cât de mult greşeşte cel ce strică unitatea şi pacea, căci pentru aceasta s-a rugat şi Domnul, voind desigur ca poporul Său să trăiască, fiindcă ştia că dezbinarea nu duce la Împărăția lui Dumnezeu.”