Implicarea familiei şi a școlii în prevenirea bullyingului

Activitățile de prevenire a bullyingului implică în aceeași măsură familia, școala și societatea. Nadia Tătaru, președinte al Asociației Părinților Isteți și director co-fondator al postului de radio pentru copii Itsy Bitsy, desfășoară de aproape două decenii activități de conștientizare și prevenire a acestui fenomen cu care se confruntă societatea românească. Un copil care recurge la violenţă o face pentru a atrage atenția asupra lui, cel mai adesea fiind victima unei persoane de acasă, explică Nadia Tătaru. Un adult care și-a integrat în mod armonios propriile emoții va gestiona în mod corect o situație de bullying, altfel va fi partizană fie cu victima, fie cu agresorul, în funcție de persoana cu care se identifică.

Specialiștii au identificat mai multe tipuri de bullying: fizic, verbal, relațional și cyberbullying. Nadia Tătaru a precizat că putem vorbi despre bullyingul fizic atunci când un copil recurge la unul dintre următoarele comportamente: împinge, lovește, plesnește, ciupește, mușcă, pune piedică, blochează calea sau rănește corporal un alt copil. La acestea se adaugă deposedarea de bunuri cum ar fi: cerere de bunuri sau bani însoțită de amenințări, provocarea sau for­țarea de a fura, ascunderea de lucruri, vandalismul, distrugerea, incendierea etc. Bullyingul rela­țional poate fi identificat în si­tuațiile în care cineva respinge, exclude, izolează, ignoră, face de rușine în public, ridiculizează, aruncă priviri și face gesturi amenințătoare, intimidează sau ironizează victima. Cyberbullyingul se întâmplă atunci când o persoană trimite mesaje răutăcioase, postează videoclipuri, povești sau fotografii pentru a face glume pe seama cuiva, răspândește zvonuri online, creează un cont fals în numele cuiva sau exclude victima din grupul online al clasei etc.

„Un copil are comportamentul în formare și atunci intervenția și educația adulților sunt decisive pentru corectarea acestuia. De multe ori, unii copii au un comportament agresiv sau de victimă pentru că ei nu știu să se comporte altfel. Un copil care începe să manifeste acțiuni violente dorește să atragă atenția asupra lui, deoarece el nu se simte validat, văzut, iubit și acceptat. Dacă ne exprimăm metaforic, spunem despre acești copii că au un «rezervor de iubire gol», pentru că părinții nu au știut sau nu au putut să-l umple, neacordându-le timp de calitate, atenție, iubire necondiționată etc. Acest copil vine la școală cu deficit de dragoste și, dacă aici nu își face prieteni sau profesorul nu-l validează, el se simte nevăzut și atunci recurge la acțiuni care atrag atenția asupra lui. De obicei, copilul agresor de la școală este victima cuiva de acasă şi din această cauză se manifestă în mod negativ la școală. În acest context, este important ca profesorul să realizeze ceea ce nu a făcut părintele acasă, să-i vadă nevoia sau rana sufletească din cauza căreia suferă și, mai ales, să-i vadă potențialul, pe care acest copil îl poate folosi într-o activitate pozitivă. Și când se întâmplă așa, copiii nu mai simt nevoia să atragă atenția asupra lor într-un mod negativ”, a explicat Nadia Tătaru.

Apărătorii victimei descurajează bullyingul

Bullyingul este un fenomen de grup, de aceea implicarea martorilor este decisivă pentru modul în care evoluează numărul și frecvența comportamentelor agresive. Nadia Tătaru a menționat că există patru categorii de martori: complicii sau asistenții, spectatorii activi, apărătorii victimei și martorii neimplicați. Complicii sau asistenții sunt cei care se alătură agresorului pentru a agresa victima. Aceștia pot avea rolul de a prinde victima, de o „încolți”, de a o ține pe loc pentru ca aceasta să nu fugă, sau pot realiza acte de agresiune sub îndrumarea agresorului. Spectatorii activi nu se implică în agresarea victimei, dar întăresc comportamentul agresorilor prin faptul că devin publicul care asistă, cel mai adesea râzând de victimă. Prin comportamentul lor, aceștia îi încurajează pe ceilalți să privească, uneori chiar încurajează verbal agresorul să continue comportamentul nepotrivit. Martorii neimplicați nu se asociază nici cu victima, nici cu agresorul, rămân în afara conflictului și se distanțează de orice act de bullying. Apărătorii victimei intervin pentru a încerca să oprească agresiunea, cerându-i agresorului să se oprească, interpunându-se între agresor și victimă, apelând la profesori sau empatizând cu victima. Acesta din urmă este comportamentul recomandat de specialiști, care descurajează bullyingul.

Prin Campania Națională de Prevenire a Bullyingului, Nadia Tătaru a ținut nenumărate con­ferințe și activități în școli pentru profesori, părinți și copii. „Fii tu adultul de încredere!” este una dintre devizele promovate, căci prin ascultare activă, implicare și folosirea resurselor pentru dezvoltarea personală a părinților și a profesorilor se dezvoltă competențe intrinseci, care contribuie la armonizarea personalității și a atmosferei de viață și de lucru, în general. Pentru profesori și, în special, pentru diriginți, se recomandă realizarea sociogramei clasei pentru identificarea copiilor cu anumite comportamente. În plus, în situații de bullying cadrele didactice pot cere ajutor persoanelor care fac parte din Comisia pentru prevenirea și eliminarea violenței, faptelor de corupție și a discriminării în mediul școlar și promovarea intercultu­ralității, care activează în fiecare școală. Tot în caz de bullying, se poate suna gratuit la numărul 119, care reprezintă Poliția pentru Siguranța școlară, care asigură asistență nonstop cu privire la ­victimele copii din zona școlii și ­­din afara acesteia. La acestea se adaugă aplicația  #Educație fără ­bullying, descărcabilă gratuit de pe orice tip de telefon și care direc­ționează persoana apelantă către soluții concrete, oferind informații despre toate tipurile de violență.

Rolul prieteniilor de încredere

„E necesar să facem diferența între comportamentul unui copil și persoana acestuia. De aceea, când un copil greșește, i se atrage atenția spunându-i-se: «Eu te iubesc, dar acest comportament nu trebuie să îl mai repeți pentru că faci rău altora prin el». În plus, părinții trebuie să aibă conexiune autentică cu copiii lor, să le ofere timp și ascultare profundă. Timpul petrecut cu copiii nu trebuie să fie neapărat îndelungat, ci să fie fără alți stimuli cum sunt telefoanele, în care părintele poartă un dialog sincer cu copilul său despre nevoile lui, despre cum a fost la școală, ce i-a plăcut sau nu i-a plăcut etc. Pot juca sau lucra ceva împreună, se pot îmbrățișa, privi ochi în ochi așa încât copilul să învețe să își identifice și să își conțină emoțiile. Un copil cu «rezervorul» de iubire plin nu va mai simți nevoia să rănească un alt copil pentru a se face remarcat. Există situații neplăcute în care copiii îi văd pe părinți certându-se, dar din păcate ei nu-i văd pe aceștia și cum se împacă. De aceea este necesar ca părinții să-i spună copilului că a fost o discuție între oameni mari, pe care ei o gestionează și între timp s-au împăcat cerându-și iertare, și, mai ales, copilul trebuie să afle că acea dispută nu are legătură cu el. Copilul trebuie să învețe de mic că există discuții sau dispute, dar că lumea se împacă ulterior. În plus, un copil trebuie să aibă prieteni de încredere cu care să petreacă timp împreună, se joacă sau fac activități împreună, se vizitează etc. Copilul cu prieteni de încredere nu va mai fi victimă a bullyingului”, a completat Nadia Tătaru. 

O resursă importantă pentru persoanele implicate în educarea copiilor este lucrarea „Copii mai puternici decât bullyingul. Cum să crești un copil încrezător, echilibrat și puternic”, care prezintă moda­lități eficiente prin care familiile pot gestiona situațiile de bullying, inclusiv abordarea autorităților școlare, comunicarea cu părinții agresorului și sfaturi pentru combaterea cyberbullyingului. Alte resurse ușor de accesat sunt cărțile „Minunea” și „Cartea lui Iulian”, scrise de R.J. Palacio și traduse în limba română. Asociația Părinților Isteți recomandă și o serie de filme didactice care pot fi accesate pe YouTube: „Neurodivergent”, „Colega nouă”, „Farsa”, „In a hearth­beat”, „Contrapunct”, toate având un conținut antibullying.

Un adult care și-a integrat în mod armonios propriile conflicte și emoții poate să gestioneze în mod corect o situație de bullying. Altfel, atrag atenția specialiștii, nu va putea media în mod neutru un conflict, căci va partizana fie cu victima, fie cu agresorul, în funcție de persoana cu care se identifică. Emoțiile neintegrate ale adultului viciază medierea corectă într-o situație de bullying. De aceea, dezvoltarea personală a adultului, părinte sau profesor, se manifestă în toate acțiunile acestuia și devin sursă de inspirație pentru copii fie acasă, fie la școală.