La începutul anului şcolar 2024-2025, îi felicităm şi binecuvântăm pe elevi, părinţi, bunici, învățători și profesori, îndemnându-i, cu dragoste părintească, să prețuiască și să cultive educația creștină în familie, biserică și școală.
Educaţia creştină vizează creșterea duhovnicească a omului în comuniune de iubire cu Dumnezeu. Fundamentul vieţii creştine este întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om, pentru a-i oferi omului posibilitatea de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu, la sfinţenie, la desăvârşire. De aceea, Domnul Iisus Hristos a poruncit: „Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei 5, 48).
Omul nu poate tinde spre acest ideal fără ajutorul lui Dumnezeu: „Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5). Ca prim mijloc pentru desăvârșire, i s-a dat omului posibilitatea unirii cu Hristos în Taina Botezului, pentru a putea lupta împotriva păcatului și a cultiva virtutea, deoarece omul este chemat la comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu semenii săi.
Întrucât principiile educaționale creștine se întemeiază pe textele inspirate de Duhul Sfânt ale Sfintei Scripturi, cunoașterea învățăturii revelate reprezintă condiția înscrierii copilului pe calea creșterii duhovnicești. Educația creștină se realizează în spațiul familial, eclezial și școlar. Transmiterea învățăturii de credință în familie este înlesnită mai ales prin modelul de viețuire al părinților și bunicilor, iar în biserică și în școală, prin răbdarea, înțelepciunea și dragostea elevului și a profesorului de religie.
După cum lumina descoperă în întuneric persoane și lucruri necunoscute până atunci, atât disciplina școlară Religie, cât și cateheza parohială promovează o vedere a sensurilor profunde ale realității vieții și lumii, contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate și orientare, propune modele de bunătate și sfințenie, îi ajută pe elevi să înțeleagă istoria și cultura continentului nostru. Așadar, educația creștină, realizată în biserică și în școală, este necesară și pentru o bună conviețuire în familie și societate, potrivit îndemnului Sfântului Apostol Pavel: „Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare... Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii... Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea” (Coloseni 3, 12, 14, 16).
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, „Învățătorul” (Matei 23, 10) și „Mântuitorul nostru” (Tit 1, 4), să lumineze sufletele elevilor, părinţilor, bunicilor, învățătorilor și profesorilor, pentru a aduce roadă multă în familie și societate.
Cu multă prețuire și părintească binecuvântare,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj la începutul anului şcolar 2024-2025.
Evenimentul de astăzi, organizat cu multă solemnitate de Episcopia Caransebeșului, în contextul împlinirii a 150 de ani de la naştere și a 80 de ani de la trecerea în veșnicie a marelui mecenat și industriaș Constantin C. Orghidan, este un act de comemorare și demnitate care evocă personalitatea celui mai mare colecționar numismat român, recunoscut la nivel european, și unul dintre marii donatori ai Academiei Române.
Părinte Prior Sabino Chialà, Stimați participanți, Adresăm salutul şi binecuvântarea noastră participanților la cea de-a 30-a Conferinţă intercreştină internaţională de spiritualitate ortodoxă,
Astăzi, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Dealul Spirii” București-Ilfov aniversează împlinirea a 180 de ani de când a fost înființată prima formațiune de pompieri militari bucureșteni, numită „Roata de Pompieri București”, în data de 18 august 1844, la propunerea domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu. Această structură de pompieri avea în componență un număr de 286 de pompieri, iar necesitatea înființării a fost justificată de incendiile numeroase din acele vremuri, care se soldau cu pagube semnificative.
Avându-se în vedere necesitatea unei intensificări a îngrijirii celor aflați în suferință sufletească și trupească, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat Anul 2024 drept Anul omagial al pasto
Nașterea Maicii Domnului (Luca 10, 38-42; 11, 27-28) În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la
„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus fariseii, ispitindu-L și zicând: Se cuvine oare omului să-și lase femeia sa pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-ați citit că Cel ce i-a făcut de la început
Fraților, gândul acesta să fie în voi care era și în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se
În afară de cununa duminicilor de peste an şi a sărbătorilor Domnului nostru Iisus Hristos, anul bisericesc mai cuprinde şi cununa sărbătorilor Preasfintei Fecioare Maria şi ale sfinţilor. Prima sărbătoare ma
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, Cartea a VII-a, Cap. XXIX, 1-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 879-880 „(Sfântul) Atanasie (cel Mare),
Prototip al monahilor și monahiilor, Maica Domnului exprimă prin însăși viața ei dăruirea și ascultarea deplină față de Dumnezeu. Asemenea ei, toți cei care au ales drumul jertfei caută, într-o lume unde
Împărăția cea pregătită nouă de la întemeierea lumii de către Dumnezeu Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt, despre care vorbește Dreptul Judecător, adresându-se tuturor celor rânduiți de-a dreapta Sa, la
Ești în Piața Sultanahmet, la Istanbul. Ai venit aici să vezi Moscheea Albastră, rămășițele Hipodromului cu obeliscul de peste 3.000 de ani al faraonului Tutmes și acea magnifică biserică palimpsest, Hagia Sophia. De parcă toată această întrepătrundere de veacuri și civilizații, de creștinism și islam, antic și medieval, exotic și familiar nu ar fi de ajuns, dintr-odată te trezești în față cu ceva care te face să te freci la ochi, să te întrebi dacă n-ai nimerit iarăși într-unul din acele vise alambicate și haotice pe care le ai obsesiv de când îți dorești atât de mult să vii la Constantinopol. Dacă răspunsul este nu, atunci ce caută bucata asta de Valahie brâncovenească în ochiul Istanbulului? Iată, în mijlocul pieței e o fântână (și nu, nu mă refer la cea arteziană), o fântână ca un agheasmatar ortodox, sub forma unui dom octogonal de piatră, cu coloane și arce, în cel mai pur stil brâncovenesc.
