Înaltpreasfințitul Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei a transmis un mesaj de condoleanțe, la trecerea la Domnul a Majestății Sale Regele Mihai I al României: „Alteța Voastră Regală, cu profundă emoție și cu durere în suflet, am primit vestea tulburătoare a trecerii din această viață a Majestății Sale Regele Mihai I al României. Această veste a întristat inimile bunilor români care au privit mereu la ilustrul nostru suveran cu multă admirație, prețuindu-l ca pe un părinte iubitor și ca pe un exemplu de verticalitate morală și de dăruire altruistă, care «și-a luat partea sa de suferință ca un bun ostaș al lui Hristos» (cf. II Timotei 2, 3). Spiritul său de sacrificiu și devotamentul său patriotic reprezintă reflecția asumării ființiale a destinului său monarhic, primind atât cinstea regală, cât și prigonirea cea pentru dreptate. Prin întreaga sa viață, a întrupat întru sine starea de jertfă a poporului român, care a biruit istoria prin conștiința martirică a bravilor noștri înaintași și prin trăirea în duhul Legii lui Hristos, «Domnul Împăraților pământului» (Apocalipsa 1, 5). În aceste momente de doliu național, când mii și mii de oameni aduc un ultim omagiu Regelui Mihai I, personalitate - simbol a istoriei poporului român, noi cei din Alba Iulia, cetatea Încoronării primilor suverani ai României Mari, Îl rugăm fierbinte pe Părintele ceresc să așeze sufletul nobil al Majestății Sale în «casa nefăcută de mână, veșnică, din ceruri» (II Corinteni 5, 1). Veșnica lui pomenire din neam în neam!”, conform Arhiepiscopiei Alba Iuliei.
București, 4 noiembrie 2024 Preafericitului Părinte Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului și al Întregii Albanii Preafericirea Voastră, Vă felicităm călduros cu ocazia împlinirii a 95 de ani de viață, exprimându-ne aprecierea pentru bogata lucrare pastorală și misionară a Preafericirii Voastre întreprinsă în slujba Sfintei Biserici Ortodoxe a Albaniei.
Preasfințiile Voastre, Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Potrivit hotărârii Sfântului Sinod, în al doilea semestru al anului 2024, activitatea pastoral-misionară a Bisericii Ortodoxe Române va include o aprofundare a dimensiunii pastoral-misionare și hagiografic-liturgice a cinstirii Sfinților tămăduitori fără de arginți (ἀνάργυροι), ca modele ale îmbinării harului vindecător cu slujirea dezinteresată a aproapelui suferind, așa cum accentuează și imnografia bisericească: „Toată nădejdea punându-și în ceruri, vistierie nefurată loruși sfinții și-au agonisit; în dar au luat, în dar dau celor bolnavi tămăduiri”1.
Am primit cu profundă durere sufletească vestea trecerii neașteptate din această viaţă a părintelui arhimandrit Nicolae Moldovan, starețul Mănăstirii Nicula, din județul Cluj. Înzestrat de Dumnezeu cu daruri deosebite, a adăugat la acestea strădaniile sale personale, fiind un mare iubitor al slujirii Sfântului Altar, al comuniunii monahale şi al credincioșilor. Dăruirea şi spiritul său misionar, conştiinţa puternică a lucrării jertfelnice, precum şi zelul său administrativ pot fi un model de înțelegere a slujirii Bisericii lui Hristos şi a aproapelui.
Bucureşti, 2 noiembrie 2024 Preafericirii Sale, Preafericitului Părinte PORFIRIE, Arhiepiscopul de Pec, Mitropolitul de Belgrad-Karlovci, Patriarhul Serbiei Preafericirea
Duminica a 25-a după Rusalii (Pilda samarineanului milostiv) Luca 10, 25-37 În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa
„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
Fraților, nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit. Și, chiar dacă mi-aș vărsa sângele pentru jertfa și slujirea credinței voastre, mă bucur și vă fericesc pe voi pe toți. Asemenea și voi
Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia au trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251), în cetatea Emesa din Fenicia. Părinţii lui Galaction erau păgâni şi au învăţat dreapta credinţă de la un monah,
Sfântul Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, 119-121, în Filocalia (2001), vol. 5, p. 338 „Aceasta înseamnă a ne curăți pe noi înșine de toată întinăciunea trupului și a duhului (II
Una din constatările devenite clasice în limbajul curent vorbește despre un Occident decadent și secularizat. Fără a intra în comparații statistice sau chiar sterile - în comparație cu cine?, raportat la ce
Harul lui Dumnezeu continuă să lucreze în lume și în zilele noastre, dovedind că Biserica rămâne „laborator al Învierii” și „spital duhovnicesc”. Așa cum în primele secole au strălucit Sfinții
Creștinismul reprezintă baza culturii şi civilizaţiei româneşti. El este elementul esenţial al identităţii noastre. România nu poate fi separată de sensul existenței sale ca naţiune creştină. Conservarea
