„România ne îmbogățește trăirea Ortodoxiei”

Întâlnirile Tinerilor Ortodocși (ITO) sunt prilejuri unice de a cunoaște tineri de aceeași credință din întreaga lume. Să afli despre cum se trăiește Ortodoxia în Uganda, Iordania, la Betleem sau în Atlanta, SUA, e interesant și provocator. În același timp, participanții delegațiilor străine duc la ei acasă mărturia despre Ortodoxia românească. Am stat de vorbă cu câțiva dintre ei și mi-au spus: România este o țară de o frumusețe nespusă, cu oameni primitori și biserici în care sufletul se simte „acasă”; dar și un cămin părăsit de mulți pentru totdeauna. Poate că cel mai important rol al ITO este să câștige definitiv tinerii pentru acest „acasă” prin afirmarea identității noastre profunde.

„Orice ţară pierde enorm prin emigrare”

Chipurile participan­ților de pe alte meridiane la Întâlnirea Tinerilor Orto­docși (ITO) Craiova 2019 oferă speranță și inspirație și dau mărturie despre profunda unitate în diversitate a Ortodoxiei: un român născut în diaspora americană, o călugăriță din Uganda, doi tineri din Iordania și trei palestiniene din orașul Nașterii Mântuitorului, Betleem, pun în perspectivă nu doar Ortodoxia din alte locuri, ci și situarea noastră în lume ca români. 

Ryan Petru Botaș este student la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” a Univer­sității „Lucian Blaga” din Sibiu. Deși s-a născut în Atlanta, capitala statului american Georgia, orașul natal al mamei sale este Sibiul, iar tatăl său este originar din Hunedoara. 

„România pierde enorm din cauza risipirii neamului prin emigrare. Toți putem rămâne dacă știm să facem un lucru bun și frumos.” El nu a venit să rămână. Este aici ca să acumuleze și să completeze ce a primit din familie. Apoi va merge înapoi în SUA cu acest tezaur. Românii de acolo au nevoie de unire între ei și cu cei din țară, iar Ortodoxia este liantul. „Ortodoxia se trăiește și în SUA tot în comunitate și în Euharistie. Spiritualitatea se trăiește numai în comuniune”, spune el. În SUA a observat că Ortodoxia este singurul liant pentru comunitățile etnice, consolidând astfel și identitatea de neam: „Românii, grecii, sârbii, rușii, toți creștinii ortodocși de acolo se întâlnesc doar în comunitate și la slujbe, în biserică”, explică el. 

Fiecare slujbă îi amintește de mama și bunica sa, care cântau în biserică. „Mama îmi cânta înainte de culcare «Sfinte Dumnezeule», antifoanele și Heruvicul. De aceea, și astăzi, în Biserică, când se cântă Heruvicul, plâng. Mă gândesc mereu cu recunoștință la mama. Părinții sunt cei care ne întemeiază, ei reprezintă acea ancoră din viața noastră. Prin ei ne statornicim în Hristos”, spune el. 

Tinerele din Betleem

Sally, Sahar și Natalie au între 22 și 27 de ani și locuiesc în Betleem. Sally lucrează cu persoane cu dizabilități. „Învăț de la ei cum să fiu fericită. Când merg la ei, simt o mare mulțumire în inimă”, spune ea. Sahar este asistent social la o grădiniță, iar Natalie studiază farmacia. Sunt de o frumusețe impresionantă și foarte timide cu necunoscuții. Provin din familii foarte închegate, iar legătura lor cu părinții este puternică. 

Cum este să trăiești în Țara Sfântă? „Este un sentiment minunat. Iisus S-a născut la Betleem, iar eu pot merge oricând la locul Nașterii Lui. Este o mare responsabilitate să trăiești în Țara Sfântă cu conștiința că ești nativ al acestui pământ”, spune Natalie. Mesajul ei pentru tinerii din România: „Venind aici, am auzit că mulți tineri români au plecat la studii în țări străine și au rămas să lucreze acolo, ajutând astfel la propășirea altor țări. Mesajul meu către ei este că nu trebuie să-și părăsească țara. Eu și fratele meu nu vrem să plecăm din Palestina. Nu cred că plecarea din țară, din țara unde te-ai născut, este o soluție. Dacă toți s-ar gândi să plece din România, imaginaţi-vă, ce s-ar întâmpla cu țara voastră? S-ar goli. Ar fi ca Țara Sfântă fără oamenii ei. Ca un deșert fără oamenii care să-l sfințească”.

Creștinismul ca mod de viață

Christina și Osama, creștini din Iordania, au participat la ITO Sibiu 2018 ca reprezentanți ai Patriarhiei Antiohiei, care cuprinde ortodocși din Iordania, Liban și Siria. Cei doi au 21 de ani și sunt studenți: el la construcții civile, iar ea la psihologie. Deși creștinii sunt minoritari (sub 3%) în Iordania, țară majoritar musulmană, sunt recunoscători pentru libertatea religioasă de care se bucură creștinii sub protecția regelui Abdullah al II-lea al Iordaniei, un monarh moderat. „Fiind noi înșine o minoritate în societatea iordaniană, ne adaptăm și trăim în pace cu toții, după cum este și învățătura noastră: credință, cooperare, iubire și respect, acestea sunt valorile creștine”, spune Christina. 

Pentru a putea să-și învețe copiii aceste valori, creștinii din Iordania au multe organizații de tineret și își înființează propriile școli. În aceste școli private, care sunt foarte bune, sunt admiși și elevi de alte religii. Spre deosebire de cele publice, școlile creștine sunt mixte, fetele și băieții învață la un loc. Dar statutul de minoritar nu este perceput ca un handicap de creștinii iordanieni: „Nu ne este greu să ne păstrăm identitatea. Cred că creștinismul este un mod de a trăi, iar noi îl practicăm zilnic în mod conștient. Ne identificăm drept creștini prin faptele noastre: lucrul bine făcut, cooperarea cu ceilalți”, spune Christina.

Au reușit să viziteze România înainte de ITO Sibiu 2018. „Este incredibil de frumos, oamenii sunt foarte prietenoși, iar bisericile și mănăstirile sunt uimitoare. Este o țară minunată”, spune Osama. „Pot spune că venirea în România ne-a cultivat și îmbogățit credința”. Iată un uriaș compliment din partea unor creștini care s-au născut în leagănul creștinismului. 

„Biserica Ortodoxă este casa noastră”

Maica Theosemni și-a dorit dintotdeauna să-și dedice viața lui Dumnezeu. În copilărie îi tot spunea mamei că nu se va căsători, pentru că voia să fie călu­găriță. Rămasă orfană tânără, a locuit în satul unde trăia una din surorile ei. Acolo era o misiune ortodoxă, la ale cărei slujbe participa des. Într-o zi, la biserica din sat a venit în vizită un părinte cu niște maici ortodoxe. „Le-am privit și m-am simțit foarte fericită. M-am dus la părinte și am vorbit mult cu el. I-am spus că îmi doream să devin călugăriță ortodoxă”, povestește maica Theosemni.  

Părintele a sfătuit-o să se mai gândească și să termine întâi școala. Ea i-a cerut botezul. Așa a primit întru Hristos numele de Theodoula, apoi și-a terminat studiile la o școală care funcționa pe lângă o mănăstire. Intrarea în monahism a venit în mod firesc. A fost călugăriţă în Grecia, la Mănăstirea Panaghia din Chania, Creta, primind numele de Theosemni, care în greacă înseamnă „Sfânt este Dumnezeu”.

Acum este una din cele trei ostenitoare ale Mănăstirii „Sfânta Maria Egipteanca”, situată lângă Kampala, prima mănăstire ortodoxă din Uganda. „Biserica Ortodoxă este casa noastră. Avem 70 de orfani de care ne îngrijim. Fetele, în număr de 45, locuiesc împreună cu noi”, povestește maica. Toate sunt botezate ortodox și au program de catehizare.

Învață să gătească, să îngrijească animalele, să facă agricultură. Și să se roage înainte de orice. „Tinerii români au iubire și ospitalitate. Știu să împartă cu alții ceea ce au. Este bine pentru ei să rămână aproape de Biserică, pentru a învăța tot mai mult despre Dumnezeu”, sfătuiește maica Theosemni, o fostă orfană pe care Biserica a înfiat-o și care acum este și ea mamă pentru alți orfani.