Bisericile gorjene din lemn

O statistică a bisericilor de lemn din România, înscrise pe Lista monumentelor istorice, situează judeţul Gorj alături de Maramureş, Vâlcea şi Bucovina. Pe aceste plaiuri binecuvântate de Dumnezeu, credincioşii gorjeni şi-au statornicit de secole ortodoxia.

Pe lista monumentelor de patrimoniu din judeţul Gorj sunt înscrise 184 de biserici, dintre care 119 din lemn şi 65 de zid. Aici, în ţara lui Brâncuşi, părintele lemnului, sfintele lăcaşuri vădesc o adevărată istorie a lemnului, cu rădăcini adânc înfipte în secolele ce au trecut. Chiar dacă materialul din care sunt făcute este perisabil, ele au reuşit să reziste luptei cu timpul, prin grija preoţilor şi a enoriaşilor. Aşa se face că în localităţile Băleşti sau Cruşeţ pot fi admirate biserici cu o vechime de peste trei secole. Potrivit oamenilor de cultură, meşterii care au lucrat aceste monumente s-au inspirat din arhitectura bisericilor de zid. Olimpia Bratu, directoarea Bibliotecii Judeţene Gorj şi fostă directoare a Direcţiei de Cultură din municipiu, afirmă că acest detaliu se poate observa atât în modalitatea de obţinere a proscomidiei, cât şi în decorul cornişelor care imită pe cele de zidărie cu cărămizile aşezate pe colţ.

Lemnul "glăsuieşte" despre cele sfinte

Cioplirea lemnului a fost adusă la rang de artă de meşterii care au realizat bisericile de lemn din Gorj. Întreaga construcţie impresionează pornind de la modalitatea de îmbinare a bârnelor până la decorul stâlpilor din pridvor sau al uşilor de intrare. "În decorul bisericilor de lemn se folosesc de regulă motive cu valoare de simbol - pomul vieţii, brâul în frânghie care înconjoară uneori biserica, imaginea şarpelui, mărul, crucea în creste. Îmbinarea bârnelor în coadă de rândunică este cea mai frecventă metodă de rezolvare practică şi decorativă a structurii de rezistenţă. Mai rar întâlnită, îmbinarea în formă de cap de cal are rolul de a contribui la monumentalitatea edificiului. Acest stil este foarte bine reprezentat la Biserica "Sfântul Nicolae" de la Negomir, din cătunul Curtişoara", a spus Olimpia Bratu.

Acoperişul lăcaşurilor de cult din lemn era cu învelitoare din şiţă. La unele biserici a fost înlocuit. La altele încă păstrează învelitoarea de şiţă pe care comunităţile au reînnoit-o în timp. Acest tip de acoperiş oferă şi astăzi originalitate şi autenticitate acestor inestimabile monumente.