Cărţi pentru suflet: „Deniile din Postul Mare“, o lucrare liturgică de mare importanţă

La Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a apărut în acest an, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, cartea "Deniile din Postul Mare", o lucrare liturgică de mare importanţă pentru clericii şi credincioşii Bisericii noastre Ortodoxe.

Cartea cuprinde toate deniile (utreniile săvârşite la începutul zilei liturgice) din Postul Mare, inclusiv Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, Denia Acatistului Bunei Vestiri, precum şi toate Deniile din Săptămâna Patimilor Mântuitorului, cea mai importantă săptămână liturgică din anul bisericesc al Ortodoxiei.

În aceste denii este prezentă imnografic şi doxologic toată teologia Bisericii, prin care omul credincios se poate curăţi, lumina şi îndumnezei. Teologia dogmatică care cuprinde poruncile mântuitoare şi cunoaşterea Dumnezeului Celui viu iese, aşadar, din tomurile masive ale bibliotecilor de specialitate şi se dăruieşte înţelegător, discursiv şi rugător omului prezent în biserică, pentru a simţi durerea Pătimirilor Mântuitorului, dar şi puterea veşnică a Învierii Lui din morţi. Astfel, aceste rugăciuni cheamă la pocăinţă, smerenie, introspecţie critică, realism duhovnicesc, discernământ valoric, confirmă credincioşia omului la ritmul liturgic al sărbătorilor şi Tainelor Bisericii şi dăruieşte accesibilitate şi spirit de sinteză celor ce o cercetează în afara slujbelor eclesiale.

Nu în ultimul rând, cartea este deosebit de necesară pentru preoţii de parohie sau mănăstire, prin faptul că ea cuprinde în mod accesibil aceste slujbe, care sunt prezente printre multe altele în Triod, o carte voluminoasă, destinată stranelor ortodoxe. Spre deosebire de Triod, cartea de faţă cuprinde slujbele mai sus-menţionate în toată extensia lor, folositoare atât pentru strană, pentru preot şi pentru credinciosul participant la slujbele dumnezeieşti.

Recomandăm această carte tuturor credincioşilor ortodocşi care doresc să simtă şi să trăiască ritmul liturgic al Bisericii ca pe o scară luminoasă, având sărbătorile drept trepte, pe care omul purtător de Taină urcă spre cerurile liturgice ale lui Dumnezeu.