În Sala Savoy a Teatrului de revistă „Constantin Tănase” din Capitală a avut loc vineri, 1 noiembrie 2019, vernisajul expoziției de fotografie „Constelația Cărăbuș”, dedicată sărbătoririi centenarului acestei instituții de prestigiu, precum și actorului Constantin Tănase. La eveniment a participat și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a rostit un cuvânt de felicitare.
Teatrul de revistă „Constantin Tănase” a marcat vineri, 1 noiembrie 2019, împlinirea a 100 de ani de la înființare. Cu acest prilej, au fost organizate diferite manifestări culturale și artistice, prin care această instituție de cultură celebrează un secol de existență.
Evenimentul a fost precedat de premiera spectacolului „Suta lui Tănase”, scenariul și regia Vasile Muraru și Valentina Fătu.
În cadrul festivității, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a rostit un cuvânt de felicitare în care a elogiat persoana actorului Constantin Tănase. „Un mare profesor de teologie din veacul al 20-lea spunea că oamenii nu mor când sunt așezați în morminte, ci mor atunci când sunt uitați. De aceea, este binecuvântată această aducere aminte a celor care au fost înaintea dumneavoastră în acest loc, în care oamenii au privit către cer și s-au bucurat auzind lucruri frumoase, așa cum i-a bucurat adeseori și Constantin Tănase. Înainte de a fi un actor cunoscut, înainte ca numele lui să fie purtat de teatrele importante, așa cum este și cel în care ne aflăm, el a început cu piese de teatru care vorbeau despre trecutul glorios de altădată al pământului românesc: «Meșterul Manole» sau «Constantin Brâncoveanu» sunt unele dintre ele. Mai târziu, când și-a început studiile în București, a cântat în corul Bisericii Popa Tatu și chiar în corul Catedralei Mitropolitane. Spun Catedrala Mitropolitană pentru că la câțiva ani după ce el a făcut parte din acest cor, ea a devenit Catedrală Patriarhală în anul 1925, odată cu înălțarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie. Legătura sa cu Biserica, mai ales în vremea când cânta lăudându-L pe Dumnezeu, rămâne o pagină importantă la care privim în această zi de aducere aminte. Amintindu-ne de aceste momente din tinerețea sa, aducem recunoștință și din partea Bisericii pentru cel comemorat și pomenit astăzi”, a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.
În continuare, în foaierul teatrului a avut loc inaugurarea oficială a Aripii „Cărăbuș” a teatrului, spațiu care va găzdui această expoziție permanentă.
De sărbătoarea Nașterii Domnului, ierarhii din eparhiile Mitropoliei Munteniei și Dobrogei au săvârșit Sfânta Liturghie la catedralele eparhiale, rugându‑se alături de credincioșii prezenți în număr mare. Cu acest prilej, au rostit cuvinte de învățătură în care au arătat importanţa actului întrupării și Nașterii Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.
În Biserica Ortodoxă, în ziua ce urmează praznicului Nașterii Domnului este cinstită cea prin care Fiul veșnic al lui Dumnezeu a intrat în lume ca om, anume Preasfânta Fecioară și de Dumnezeu Născătoarea Mar
Marele praznic al Nașterii Mântuitorul Iisus Hristos a fost sărbătorit și la Paraclisul Catedralei Naționale joi, 25 decembrie, printr-un program liturgic special. Cu această ocazie, Preasfințitul Părinte
Marea sărbătoare a Întrupării Mântuitorului Hristos, Nașterea Domnului, a adunat sute de persoane la Catedrala Mitropolitană din Iași, care au luat parte la slujba de Crăciun. Sfânta Liturghie a fost
.jpg)
Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe.
În zilele acelea, Ștefan, fiind plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. Și s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a liberților și a cirenenilor și a alexandrinilor și a celor din
Domnul nostru Iisus Hristos, după săvârşirea tainei mântuirii noastre, înălţându-se la cer, şi pe Sfântul Duh, Care de la Tatăl purcede trimiţându-L în limbi de foc, iar Biserica cea dintâi începând a
Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a XXXVII-a, 5; 19, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 172, 175 „Înțeleptul nu este înfrânt de teamă, nu se schimbă în fața
Există între colindele românești, pe care le ascultăm cu multă plăcere în această perioadă a anului, unul care începe cu următoarele versuri: „Dacă în fiecare zi, Crăciunul ar veni, ce bucurie ar fi!”
Crăciunul este ziua plină de lumină, în care sărbătorim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu născut din veci din Tatăl Se naşte în timp din Preasfânta Fecioară Maria, pentru ca pe noi să ne mântuiască. În fiecare an la 25 decembrie noi prăznuim împărăteşte această mare taină ce ni s-a descoperit în peştera din Betleem, în urmă cu 2.000 de ani: Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu Cel „născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat mai presus de fire”, pentru noi Se naşte ca „Prunc Tânăr”, ce este „Dumnezeu, Cel mai înainte de veci”.
În fiecare an, în ultima zi a lunii noiembrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat de Domnul Hristos la misiunea de propovăduire a cuvintelor Sale veșnice. În mod deosebit,
