Patriarhia Română consideră că unele atitudini emoţionale de simpatie şi solidaritate faţă de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului se explică şi prin faptul că opinia publică nu cunoaşte în detaliu modul de funcţionare administrativă statutară a unui Centru eparhial şi necesitatea aplicării hotărârilor Consiliului eparhial semnate de Chiriarhul (conducătorul) eparhiei.
De asemenea, nu se înţelege suficient faptul că dreptul de semnătură al Chiriarhului pe hotărârile definitive ale Consiliului eparhial implică şi datoria respectării propriei semnături sau responsabilitatea aplicării hotărârilor semnate.
Dacă problemele unei eparhii pot fi rezolvate în mod statutar-administrativ de către Centrul eparhial, nu mai este nevoie de intervenţia expresă a Sfântului Sinod sau a Patriarhiei Române. Sfântul Sinod, prin hotărârile luate, nu urmăreşte să creeze tulburări în eparhii, ci încearcă să aplaneze conflicte şi să înlăture tulburări deja existente ca urmare a unei crize de autoritate sau de disfuncţionalitate administrativă a Centrului eparhial în rezolvarea problemelor locale.
În consecinţă, cheia rezolvării problemelor de la Centrul eparhial Timişoara se află tot acolo, iar nu la Bucureşti. În acest sens, ca urmare a recentei hotărâri a Sfântului Sinod, se constată deja primele semne pozitive de restabilire a disciplinei administrative statutare la Centrul eparhial Timişoara. Acestea dau speranţe că Sfântul Sinod, la proxima sa şedinţă de lucru, dacă va constata că situaţia de la Centrul eparhial Timişoara s-a schimbat în bine, îşi va schimba şi el hotărârea recentă.
Întrucât Patriarhia Română are multe alte probleme bisericeşti de rezolvat, recomandăm timişorenilor, clerici şi mireni, să coopereze mai mult pentru a rezolva pe plan local problemele bisericeşti locale. Solidaritatea patriotică locală trebuie completată cu responsabilitatea instituţională pentru lucrarea spirituală şi pastorală a Arhiepiscopiei Timişoarei.
Biroul de Presă al Patriarhiei Române
.jpg)
