Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea celui de-al XI-lea Congres Naţional de Medicină Veterinară, Bucureşti, 9 mai 2011.
Cu multă bucurie salutăm pe toţi participanţii la lucrările celui de-al XI-lea
Congres Naţional de Medicină Veterinară, care marchează şi două mari evenimente profesionale naţionale:
150 de ani de la înfiinţarea primei şcoli veterinare din ţara noastră şi 140 de ani de la înfiinţarea Societăţii de Medicină Veterinară, mentorul Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România.
Medicina veterinară, ca ştiinţă care se ocupă cu apărarea sănătăţii animalelor şi siguranţa alimentelor, îşi poate îndeplini mai uşor responsabilitatea unind ştiinţa cu credinţa în Dumnezeu, Care a creat regnurile mineral, vegetal şi animal, pentru a fi suport al vieţii omului căruia îi revine sarcina de a cultiva pământul, de a cunoaşte şi de a ocroti animalele şi păsările (cf. Facerea 2, 19-20).
Această abordare poate facilita o înţelegere mai profundă a lumii înconjurătoare, ca dar al lui Dumnezeu pentru om, dar şi o motivare mai temeinică a responsabilităţii omului faţă de darul sfânt al vieţii, inclusiv darul sănătăţii. Cu alte cuvinte, această abordare care uneşte ştiinţa cu credinţa facilitează o înţelegere mai profundă a relaţiei dintre actuala
criză ecologică sau criza mediului înconjurător (Umwelt) şi
criza spirituală a interiorităţii umane (
Innenwelt), deoarece interioritatea spirituală a persoanei inspiră comportamentul ei exterior. De pildă, sufletul uman robit de patimile egoiste ale lăcomiei şi violenţei se comportă cu agresivitate sau cu iresponsabilitate faţă de natură, inclusiv faţă de animale.
Fără control etic, progresul ştiinţific poate deveni o sinucidere a civilizaţiei actuale
Dumnezeu a creat lumea întreagă: natura, animalele şi oamenii, într-o deplină armonie, pe care omul o poate cultiva sau o poate distruge. Când ştiinţa încetează de a mai fi o cale de creştere spirituală, ca responsabilizare a omului pentru integritatea creaţiei şi calitatea vieţii umane, se ajunge la degradarea acestora. Ştiinţele şi tehnologiile motivate exclusiv de profitul material sunt la originea crizei ecologice actuale care ameninţă existenţa multor specii de plante, animale şi păsări. Atât sănătatea şi siguranţa speciilor animale, cât şi viaţa omului sunt ameninţate de noile maladii apărute ca urmare a schimbărilor climatice şi a poluării, cauzate de intervenţia egoistă şi agresivă a omului asupra naturii şi a întrebuinţării fără limite, adică fără măsură şi fără morală, a biotehnologiilor. Echilibrul ecosistemelor şi speciile vii sunt ameninţate de exploatarea excesivă a resurselor şi de distrugerea habitatelor naturale, în timp ce risipa societăţilor prospere sau opulente contrastează profund cu sărăcia oamenilor din statele subdezvoltate. Prin urmare, viitorul generaţiilor următoare devine tot mai sumbru, iar progresul ştiinţific fără control etic poate deveni o sinucidere a civilizaţiei actuale.
Toate acestea ne arată necesitatea dialogului şi a cooperării dintre ştiinţele vieţii animale şi umane cu teologia creaţiei şi cu filosofia, pentru o etică a relaţiei omului cu natura. În acest context, ştiinţele medicinei veterinare pot fi o punte de dialog interdisciplinar şi un catalizator al coresponsabilităţii naţionale şi globale privind sănătatea vieţii.
Ne rugăm Mântuitorului Hristos, Cel înviat din morţi, să binecuvânteze pe toţi cei prezenţi la lucrările acestui congres şi să le dăruiască inspiraţia şi bucuria dialogului şi a cooperării, pentru apărarea şi cultivarea sănătăţii animalelor, ca bază a siguranţei alimentelor folosite de populaţie.
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
.jpg)
