Cu profundă durere creştinească am aflat vestea trecerii din această viaţă, în ziua de 2 martie 2015, după o grea suferinţă, a doamnei Mioara Grigore, profesoară de religie, soţie devotată, mamă a cinci copii şi fiică evlavioasă a Bisericii noastre.
Acum şase ani, la vârsta de 44 de ani, doamna Mioara Grigore a fost diagnosticată cu cancer (la sân). Medicii nu i-au dat mari şanse de supravieţuire atunci, însă ea nu şi-a pierdut credinţa şi nădejdea în Dumnezeu, Dăruitorul cel Sfânt al vieţii, pe Care L-a rugat să-i mai dăruiască puţine zile pentru copiii ei. Dragostea, rugăciunile şi sprijinul copiilor, ale soţului său şi ale prietenilor au ajutat-o să treacă mai uşor prin momentele grele de suferinţă.
În urma experienţei cumplitei boli, doamna Mioara Grigore a scris cartea „Cancerul, dragostea mea“, unde vorbeşte despre suferinţa sa pe care a trăit-o cu multă speranţă şi credinţă neclintită, despre viaţa şi sănătatea omului ca daruri ale lui Dumnezeu, precum şi despre importanţa dragostei în familie, mai ales atunci când există multe încercări şi suferinţă. Iubită de familia sa şi de cei din jur, doamna Mioara Grigore reprezintă pentru cei care au cunoscut-o şi iubit-o modelul de soţie şi mamă creştină care şi-a dedicat întreaga viaţă familiei sale, cu multă iubire şi bucurie, virtuţi pe care a dorit să le împărtăşească şi semenilor săi, prin scrierea sa.
Ca semn al preţuirii noastre pentru devotamentul ei de mamă creştină, anul trecut, 2014, An comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română, i-am oferit doamnei Mioara Grigore Diploma de onoare „Maria Brâncoveanu“. Cu această ocazie i-am văzut pe soţul şi pe cei cinci copii ai ei îmbrăcaţi în frumoase costume populare: Maria (13 ani), Antonie (12 ani) Nectarie (10 ani), Macrina (9 ani) şi Iustina (7 ani), pe care i-a crescut cu multă dragoste şi jertfelnicie.
Familia, prietenii şi apropiaţii ei trăiesc astăzi această pierdere ca o durere profundă care nu poate fi alinată decât prin rugăciune şi prin comemorare pioasă şi recunoscătoare pentru ceea ce doamna Mioara Grigore a dăruit de-a lungul întregii sale vieţi.
Aducându-ne aminte de cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Nu vă întristaţi ca cei care nu au nădejde; pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El“ (I Tesaloniceni 4, 13-14), avem convingerea că, dincolo de vremelnicia acestei vieţi, cei care au trăit în credinţă pe pământ au posibilitatea să se întâlnească în Împărăţia lui Dumnezeu, într-o comuniune veşnică de iubire, în lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi.
În aceste momente grele pentru întreaga familie şi pentru cei care au cunoscut-o şi preţuit-o, vă încredinţăm de întreaga noastră compasiune şi ne rugăm Milostivului Dumnezeu să odihnească sufletul roabei Sale Mioara împreună cu drepţii întru Împărăţia cerurilor, iar pe cei îndoliaţi să îi întărească întru nădejdea Învierii celei de obşte şi a iubirii milostive a Mântuitorului nostru Iisus Hristos Cel răstignit şi înviat.
Veşnica ei pomenire din neam în neam!
Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvântări pentru familia îndoliată,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj de condoleanţe transmis la slujba de Înmormântare a doamnei Mioara Grigore, Parohia Călugăru, localitatea Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, miercuri, 4 martie 2015.
.jpg)
