Cuvânt din amvon: Origen, personalitate cu reverberaţii ascetice

Aportul lui Origen în teologia patristică este inestimabilă. El este primul care a expus într-un sistem închegat învăţătura Bisericii noastre. Prin patosul vieţii sale, caracterizate ca fiind cu adevărat ascetică, a pus bazele literaturii duhovniceşti din care s-au împărtăşit Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigorie Teologul atunci când au selectat din opera sa cele mai frumoase pasaje, dând naştere Filocaliei.

Considerat de mulţi ca fiind cel mai prolific scriitor al Antichităţii, Origen a marcat decisiv teologia biblică, sistematică şi moral duhovnicească a Bisericii. Despre opera sa, marele patrolog grec Stylianos Papadopoulos spunea: "Numărul lucrărilor sale a fost atât de mare, încât a devenit repede un mit. Sfântul Epifanie de Salamina vorbeşte de 6.000. Fericitul Ieronim, care a văzut catalogul lucrărilor întocmit de Eusebiu de Cezareea, vorbeşte de 2.000 de lucrări, dintre care aminteşte 800. Desigur, sunt numărate separat omiliile şi titlurile de capitol ale lucrărilor exegetice, însă şi dincolo de această situaţie se justifică întru totul supranumele de "neobosit în producţia literară" care i s-a dat lui Origen. Din păcate, cea mai mare parte din lucrările sale s-au pierdut sau nu s-au păstrat în originalul grecesc. Cauza acestei pierderi au constituit-o disputele origeniste, condamnarea sa, climatul său original şi progresul teologiei." (Prof. dr. Stylianos G. Papadopoulos, "Patrologie", vol. I, Introducere, secolele II şi III, Traducere de lect. dr. Adrian Marinescu, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2006, p. 390).

Activitatea scriitoricească a marelui didascal a început destul de târziu, după anul 218, când deja împlinise 33 de ani. Opera sa ar putea fi împărţită în scrieri critice, ermeneutice, tratate şi epistole. (Pr. Sorin Vasile)