Cuvântul lui Hristos ridică din boală și din moarte

În Duminica a 4-a după Ru­sa­lii, Biserica Ortodoxă a făcut pomenirea minunii vindecării slugii sutașului de către Mântuitorul Iisus Hristos. În cuvântul de învățătură rostit la Paraclisul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, Preafericitul Pă­rinte Daniel, Patriarhul Bi­sericii Ortodoxe Române, a vorbit de puterea vinde­cătoare și consolatoare a cuvântului.

Minunea vindecării slugii sutașului, consemnată în Evan­ghelia după Matei cap. 8, 5-13, ne pune înainte un tablou care nu este comun lumii iudaice și care ne surprinde prin bogăția învățăturilor duhov­­­nicești. Un fapt neobișnuit pentru lumea din vremea Mântuitorului este ca un sutaș, un stăpân, să ceară ceva pentru sluga sa care era bolnavă. Bunătatea sutașului, care era roman și străin de nea­mul și credința iudeilor, arată că regulile sociale pot fi răsturnate atunci când la mijloc este o persoană umană a cărei valoare este mai presus de orice rang și stare a vieții. „În fața bolii care îl chinuia pe servitorul său, sutașul nu poate face nimic, întrucât nu are capacitatea de a schimba starea de boală a servitorului său într-una de sănătate deplină. De aceea el merge la Iisus, Doctorul sufletelor și al trupurilor, Vindecătorul care face minuni. Văzând grija sutașului față de sluga sa - aten­ție, nu este vorba aici de grija unei slugi față de stăpânul său, ci de grija stăpânului față de slugă -, Domnul Iisus Hristos îi spune sutașului: «Venind îl voi vindeca» (Matei 8, 7). Văzând bunătatea sufletului acestui sutaș, Domnul Iisus îi răspunde și El cu bunătate, mai ales că sutașul nu îi cerea ceva pentru el însuși, ci pentru un om care nu îi este rudă și nici superior, ci un simplu subordonat”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. În continuare, sutașul roman reușește să surprindă auditoriul. El se smerește spunând că nu este vrednic ca Domnul să intre sub acoperișul casei lui, apoi arată puterea mobilizatoare a cuvântului său asupra oamenilor pe care îi are în stăpânire, dar care nu este suficientă să poată aduce vindecare slugii bolnave. „Deși sutașul vorbește despre puterea mobilizatoare a cuvântului său, de stăpân peste o sută de soldați, totuși el recunoaște că nu are putere vindecătoarea asupra trupului omenesc bolnav. Când trupul servitorului său devine bolnav și paralizat, cuvântul sutașu­lui nu poate schimba starea de boală a trupului acestuia. Cuvântul sutașului era mobilizator numai când servitorul său era sănătos trupește. Din acest motiv, sutașul cere acum lui Iisus cuvânt vindecător. Prin aceasta, sutașul mărturisește indirect că Iisus nu este un om obișnuit ca toți oamenii, ci El are o putere deosebită, alta decât cuvântul uman mobilizator. Domnul Iisus Hristos este și are cuvânt vindecător și dătător de viață. Cuvântul vindecător al lui Hristos este cuvânt mântuitor sau salvator, adică îl ridică pe om din starea de boală la starea de sănătate, din starea de imobilitate fizică la starea de mobilitate, îl ridică din păcat la sfințenie și din moarte la viață”, a explicat Preafericirea Sa.

Patriarhul României a evidenţiat că trebuie să folosim cuvintele cu responsabilitate, fiindcă au o mare putere asupra semenilor. Uneori prin cuvinte iresponsabile se creează răni sufle­tești foarte adânci, dar prin cuvântul consolator și iubitor omul poate trece peste încercări puternice. „Trebuie să folosim cu toată responsabilitatea cuvântul, deoarece cuvântul poate răni sau vindeca sufletește. Un cuvânt greu spus cuiva nevinovat îl rănește sufletește, iar un cuvânt bun spus cuiva întristat îi poate vindeca răni ascunse și schimba stări sufletești. Sunt o mulțime de oameni care au fost răniți sufletește în copilărie, în tinerețe sau în vreme de încercare, iar rana lor se vindecă foarte greu, mai ales dacă cel care a rănit pe cineva nu își cere iertare de la acesta și nu își schimbă atitudinea față de el sau nu se roagă pentru el. Cuvântul rău poate răni iar cuvântul bun poate vindeca. De aceea, trebuie să ne gândim nu numai la bolnavii care suferă imobilizați la pat, ci și la cei care suferă de întristare pentru că sunt răniți sufletește. Să ne gândim cum folosim cuvintele: rănim sau vindecăm prin cuvinte? Dispre­țuim sau prețuim? Înjosim sau ridicăm pe semenii noștri prin cuvintele adresate lor? Îndreptăm sau îndepărtăm pe cei cărora le adresăm cuvinte grele?”, a arătat PF Părinte Patriarh Daniel.