„Doamne, dă-ne mai multă credinţă!“

Ieri, 19 aprilie 2015, în Duminica a 2-a după Paşti, a Sfântului Apostol Toma, Înaltpreasfinţitul Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Dumbrăvele din judeţul Neamţ.

Credincioşii s-au rugat în cadrul Sfintei Liturghii arhiereşti săvârşite de Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Din soborul slujitor au făcut parte părintele arhimandrit Petroniu Marin, stareţul Mănăstirii Pângăraţi, şi părintele protosinghel Vasile Rubin, stareţul Mănăstirii Horaiţa.

„Este o duminică pe care mulţi au văzut-o ca o sărbătoare a credinţei, ca o luptă împotriva îndoielii, a incertitudinii în credinţă, a statorniciei în dreapta credinţă pe care, într-un moment de clătinare, Sfântul Apostol Toma l-a arătat. De atunci, din acea duminică binecuvântată, a opta zi după Înviere, chipul Sfântului Toma a fost văzut de oameni ca şi chipul aceluia care se luptă să aibă mai multă credinţă. De fapt, Mântuitorul Hristos, arătându-i-se lui Toma, îi spune: «Ia degetul tău şi atinge rănile Mele şi urmele suliţei din coastă şi nu fi necredincios, ci credincios». Sfinţii şi dumnezeieştii apostoli, aflându-se odată în jurul Domnului Iisus Hristos, Acesta propovăduindu-le cuvântul adevărului, L-au rugat pe Domnul Hristos, spunându-I: Doamne, dă-ne mai multă credinţă! Aceasta este şi rugăciunea creştinilor din toate timpurile, din toate locurile, sau ar trebui să fie rugăciunea lor şi nădăjduim să fie rugăciunea noastră. Pentru că omul este purtat de valul gândurilor, de furtuna îndoielilor, de tot felul de incertitudini care îi sunt aduse în minte de puterea întunericului, care ştie un lucru: dacă îl zdruncină pe om în credinţă, l-a câştigat pe acesta pentru împărăţia întunericului. Iar dacă omul rămâne statornic în credinţă, se roagă lui Dumnezeu să primească mai multă credinţă şi merge statornic în calea adevăratei mărturisiri, atunci nădăjduieşte în faptul că, în cele din urmă, credinţa pe care o are se transformă în trăire lăuntrică, urmată apoi de mărturisirea credinţei şi a trăirii ei celor din jur. Şi atunci omul păşeşte cu siguranţă pe drumul vieţii, ştiind în ce crede, care este rostul vieţii sale, pentru ce a coborât Dumnezeu pe pământ, care a fost Taina pătimirii, răstignirii, morţii şi Învierii Sale, şi că drumul omului este, în cele din urmă, acelaşi pe care L-a luat Hristos ca om după 40 de zile, adică Înălţarea Sa la Cer. Dacă omul are credinţă în Dumnezeu, toate se rezolvă în viaţa lui“, a spus Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor, după citirea Sfintei Evanghelii.

Aşezământul monahal de la Dumbrăvele este o mănăstire de maici conduse de maica stareţă Nectaria Grădinariu şi are hramurile Naşterea Maicii Domnului şi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. În anul 1712, câţiva călugări au ridicat aici o bisericuţă. Corpul de chilii şi clopotniţa au fost ridicate în 1900. În timpul comunismului, biserica a funcţionat ca biserică de mir, iar după 1991 schitul a trecut sub oblăduirea Mănăstirii Bistriţa. În anul 1993, Mănăstirea Dumbrăvele a fost greu încercată de un incediu izbucnit din cauza unui scurtcircuit şi care a ars biserica până la temelii. Numai icoanele, printr-o minune, au scăpat de furia flăcărilor şi acum sunt aşezate în noul paraclis. Din punct de vedere arhitectural, biserica este construită din caramidă, după un plan cruciform, păstrează stilul moldovenesc şi are o singură turlă pe Sfântul Altar. Construcţia bisericii a fost finalizată în anul 1998 după care, între anii 1998-2002, s-au executat pictura din interior, mobilierul şi catapeteasma. Cu ocazia slujbei de sfinţire, schitul Dumbrăvele a fost ridicat la rang de mănăstire.