„Doamne, intră şi la noi!“

Colind

Vasile Voiculescu

În coliba întunecoasă

Din carne şi os lucrată

A intrat Hristos deodată,

Nu făclie ce se stinge,

Nu icoană ce se frânge,

Ci El Însuşi, trup şi sânge

Preschimbat pentru făptură

Într-o scumpă picătură,

Dulcea Cuminecatură.

Coliba cum L-a primit

S-a făcut cer strălucit,

Cu bolta de mărgărit,

Şi pe ea soare şi stele

Cu luceferi printre ele.

În mijloc tron luminos

Şi pe el Domnul Hristos

Care mult se bucura

Duhul Sfânt Se alătura

Şi acolo rămânea

Şi acum şi pururea.

Şi noi, Doamne, ne-am sculat

Colibele am curăţat,

Uşi, ferestre, toate-s noi.

Doamne, intră şi la noi!

Trup, tu dormi, Domnul te paşte!

Suflete, scoli şi cunoaşte

Luminos Prunc că Se naşte

În pestera inimii, în palatul Treimii.

Dară Pruncul cine mi-I?

Mi-e Hristosul Dumnezeu

Coborât în pieptul meu.

Maica Sfântă-n braţe-L ţine,

Duhul Sfânt cu drag L-alină,

Îngeri cu raze se-nchină.

Nu dorm, trupul meu îmi spune,

Ci-ncleştat de grea minune

Stau în mută rugăciune

Să mai mişc nu se cuvine,

Căci cu harul care vine,

Raiul tot se află-n mine.

Moş Crăciun

Radu Gyr

Într-o sanie uşoară,

Tras de-o ciută de mărgean,

Moş Crăciun din cer coboară,

Ca în fiecare an.

El o traistă poartă-n spate

Şi-n ea, darnicul uncheaş,

Duce daruri minunate

Pentru dragii copilaşi.

Trenuri, mingi, autobuze,

Cârţi cu zâne şi pitici,

El cu zâmbetul pe buze

Le împarte celor mici

Căci în fiecare casă

Stă un brad cu jucării,

Iar în jurul lui, voioasă,

E o horă de copii.

Şi, pe când din traista-i plină

Moşu-mparte ce-a adus,

Dintr-o iesle de lumină

Le surâde chiar Iisus...

Rugăciune

Vasile Militaru

Mărire Ţie, Doamne Sfinte,

Că mi-ai dat viaţă - o comoară -

Mi-ai dat lumină, mi-ai dat minte

Şi toate câte mă-nconjoară.

Să fiu mereu iubit de Tine

Eu voi munci din răsputere,

Mereu voi face numai bine

Şi voi fi numai mângâiere.

Voi înflori prin fapte bune

Aşa cum înfloreşte mărul

Şi-n toată vorba mea voi spune

De-a pururi numai adevărul.

Cu toţi copiii voi fi frate

Şi nu voi şti ce este ura

Spre clevetiri şi nedreptate

Eu, Doamne, n-oi deschide gura.

Flămândului s-astâmpăr chinul

Voi frânge pâinea mea în două,

Voi fi curat precum e crinul

Scăldat în boabele de rouă.

Cu milă inima-mi va bate

Şi voi iubi cu milă sfântă

Pe orişicare vietate

Ce-n lumea asta nu cuvântă.

Aşa mă leg, cu dor fierbinte,

Să-mi fie fapta şi cuvântul

Şi-aşa ajută-mi, Doamne Sfinte,

Cum îmi voi ţine legământul.

Răsună toaca...

Octavian Goga

Răsună toaca de utrină

În pacea unei nopţi târzii

Şi, rând pe rând, câte-un opaiţ

S-aprinde-n mutele chilii...

De glasul ei tresai pe pernă,

Măicuţă, tu, cu chip frumos,

Şi-alergi în grabă la altarul

Mântuitorului Hristos...

Te văd în colţul vechi de strană

Cum stai supusă de răstrişti,

Şi-atâta jale pare scrisă

În ochii tăi curaţi şi trişti...

Şi cum te-nchini în rugăciune,

Eu mă gândesc înduioşat:

Nemilostiva toacă-a nopţii

Ce vis frumos ţi-a tulburat?...

Întrupare

Zorica Laţcu

Din slava Ta cerească Te coboară,

Spre Bethleemul sufletului meu

Şi-n staulul smereniei, Fecioară,

Intrând, să naşti pe unul Dumnezeu.

Să-L înfăşori în cântece de slavă,

Ca-n scutece subţiri de bumbăcel;

Şi ca-ntr-o iesle plină de otavă,

În pacea Duhului să-L culci pe El.

Pleca-vor magii, soli din altă zare,

Călăuziţi de focul alb de stea,

S-aducă nou prinos de închinare,

La staulul smereniei, Doamna mea.

Ci eu voi pune-n mâna lor bătrână

Tot aurul cuvântului isteţ;

Voi făuri din versul meu, Stăpână,

În jarul gândului comori de preţ.

Căldura rugăciunilor de seară

Va-nfierbânta cădelniţele reci:

Tămâia magilor va arde iară,

Cu fum de proslăvire până-n veci.

Şi ca să fie plină dăruirea,

Voi presăra în visteria lor,

Cu boabele de smirnă grea, iubirea,

Cea fără de prihană şi cu dor.

Ştiu că nu-s vrednică, Fecioară,

Să-ţi fiu în noapte acoperământ;

Ci-n mila Ta din ceruri Te coboară,

Să naşti în duhul meu pe unul Sfânt.

De Crăciun

Vasile Vasiliu

E iarnă, Doamne, Te-aşteptăm din nou, Lumina Ta asupră-ne să cadă!..

Credinţei inimii Tu eşti ecou -

Te aşteptăm în viscol şi zăpadă!

Suflet şi trup am vrea să primenim: Decembrie ne-mbracă-n promoroacă!... Din Sfântul Duh, Maria-n Viflaim

Naşte pe Fiu-n ieslea cea săracă!...

Vin urători cu vechiul lor colind -

Simţirea-mbracă iarăşi haină nouă;

O stea pe cer! Şi stele-n brad se-aprind. Să ni-L vestească pe Iisus şi nouă!

Şi în icoane viaţă Sfinţii prind

Şi ochi şi inimi să ne scalde-n rouă!

Scară la cer

Marin Sorescu

Un fir de păianjen

Atârnă de tavan.

Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ

Cum se lasă tot mai jos.

Mi se trimite şi

Scară la cer - zic,

Mi se aruncă de sus.

Deşi am slăbit îngrozitor de mult,

Sunt doar fantoma celui ce am fost,

Mă gândesc că trupul meu

Este totuşi prea greu

Pentru scara asta delicată.

- Suflete, ia-o tu înainte.

Pâş! Pâş!