La Catedrala Patriarhală din București, Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare a fost săvârșită duminică, 16 martie 2025, de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal.
În cuvântul de învățătură, ierarhul le‑a explicat credincioșilor prezenți semnificațiile pasajului evanghelic rânduit în Duminica a 2‑a din Postul Mare, de la Marcu 2, 1‑12: „Mântuitorul, văzând credința prietenilor slăbănogului, îi spune acestuia: «Îndrăznește, fiule!» Nu îl numeşte slăbănog, nu îl numeşte păcătos, ci îl numește fiu, în sensul literal de copil, adică om născut din nou prin credință şi prin lucrare. Şi, pentru că în casă erau adunaţi şi mulţi cărturari și farisei fățarnici, care căutau să‑L prindă pe Iisus în cuvânt, Mântuitorul folosește acest context, pe de o parte pentru a vindeca pe cel bolnav, iar pe de altă parte, pentru a le da o lecție criticilor Săi necruțători. Astfel, El îi surprinde pe toți prin faptul că trece aparent cu vederea paralizia fizică a celui bolnav şi spune ceva care, la prima impresie, nu interesa pe nimeni: «Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!» Deşi important acest lucru, să‑i fie iertate păcatele, totuşi problema celui bolnav era paralizia, neputinţa fizică de a merge, de a‑şi folosi mâinile şi picioarele. Este evident că Hristos a văzut la cel bolnav altceva decât neputinţa fizică pe care o vedeau toţi. A văzut la el paralizia sufletească, mai rea decât cea trupească. Așadar, minunea vindecării paraliticului are loc într‑un context ostil. Fariseii și cărturarii care sunt de faţă Îl judecă pe Iisus ca blasfemiator, pentru că a iertat păcatele celui suferind”.
În continuare, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a explicat că iertarea păcatelor și vindecarea bolii au legătură una cu alta. „Iertarea păcatelor şi împăcarea cu Dumnezeu arătate de Sfântul Apostol Marcu în Evanghelia de azi sunt şi cele două coloane de rezistenţă ale Postului Mare. Iertarea păcatelor este darul lui Hristos și condiția prin care noi oamenii putem participa la taina Învierii Sale. Iertarea păcatelor este singura putere pe care Iisus o revendică. De aceea se adresează fariseilor care Îl acuzau: «Dar ca să știți că Fiul Omului are putere a ierta păcatele pe pământ, spune slăbănogului: Ţie îţi zic: Scoală‑te, ia‑ți patul tău şi mergi la casa ta» (Marcu 2, 10‑11). (...) Vedem în Evanghelia de azi că la unele boli cauza poate să fie păcatul. De aceea, Iisus, înainte de a‑l vindeca, înainte de a‑i spune paraliticului: «Ia‑ți patul tău și umblă», îi spune: «Iertate îți sunt păcatele tale». Cu alte cuvinte, Hristos Domnul, cunoscător al sufletelor, știe care este cauza neputinței și a suferinței slăbănogului și merge direct la aceasta. Acest lucru este foarte important pentru noi toți care suntem în căutare de vindecare trupească și sufletească, și anume să nu rămânem fixați cu atenția doar pe simptome. Important este să mergem la cauză, la rădăcina problemei”, a spus Preasfinția Sa.
La final, ierarhul le‑a amintit celor prezenți că Duminica a 2‑a din Postul Mare este închinată Sfântului Ierarh Grigorie Palama, prezentându‑le aspecte din viața și opera sfântului.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.
Pe șantierul Catedralei Naționale s-au înregistrat în ultimele luni progrese semnificative. Vremea plăcută adusă de începutul de primăvară i-a impulsionat atât pe muncitorii care se ostenesc cu edificarea celui mai impresionant lăcaș de închinare al Bisericii Ortodoxe Române, cât și pe iconarii și specialiștii care îmbogățesc, pe zi ce trece, veșmântul iconografic al bisericii realizat în tehnica mozaic.
Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Radu Vodă, în Duminica a 2‑a din Sfântul și Marele Post, închinată Sf
La Colegiul Național „Octavian Goga” din Sibiu a avut loc sâmbătă, 15 martie, etapa judeţeană a Olimpiadei de religie. Peste 160 de elevi de la şcolile şi liceele din judeţul Sibiu s‑au înscris la
Și în Capitală s‑a desfășurat sâmbătă, 15 martie 2025, etapa județeană a Olimpiadei de religie, cultul ortodox. A fost organizat câte un examen în fiecare sector, participând în total peste 1.600 de
.jpg)
Duminica a treia din Post (a Sfintei Cruci) Marcu 8, 34-38; 9, 1 Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape
„În vremea aceea S-a dus Iisus într-un loc pustiu și Se ruga acolo. Dar au mers după Dânsul Simon și cei ce erau cu el și, aflându-L, I-au zis: Toți Te caută pe Tine. Iar Iisus le-a răspuns: Să mergem în
Întru început «Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate ca o haină se vor învechi;
Sfântul Alexie (†411) a trăit pe vremea împăratului Honoriu (395-423), iar părinţii săi se numeau Eufimian şi Aglaida. Tatăl său, Eufimian, era mare dregător păgân, ce deţinea multă
Fericitul Augustin, Epistola 130 către Proba. Despre Rugăciune, 14-15, în Părinți și Scriitori Bisericești (2022), vol. 21, pp. 299-300 „Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, prin El ne iubim pe noi înșine; și,
Crucea e răspunsul la acuza că Dumnezeu a eșuat în creație, că răul, ura, moartea, nedreptatea, boala ne copleșesc. Că binele e sufocat de demon și nu mai are nici o șansă de a triumfa, deși crucea are pe re
Unii călugări din mănăstirile athonite, numiţi şi isihaşti, au ajuns să vadă lumina necreată a lui Dumnezeu. Dar adversarii lor respingeau posibilitatea vederii lui Dumnezeu de către om, negau distincţia dintre fiinţă şi energii în Dumnezeu, excluzând orice posibilitate de comuniune reală a omului cu Dumnezeu. Cel care a luat iniţiativa de a le răspunde acestora a fost Sfântul Grigorie Palama, care a vorbit despre posibilitatea cunoaşterii şi a unirii cu Dumnezeu, afirmând că nu există natură (fiinţă) nelucrătoare care să nu se manifeste în afară prin energii. Sfântul, pentru care isihasmul devenise un mod de viaţă, a răspuns că isihaştii nu văd Fiinţa lui Dumnezeu, ci energiile necreate care se revarsă din Fiinţa Lui.
Sfântul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii, unul foarte profund, dens și uneori greu de asimilat. Temele abordate de el, cum sunt distincția dintre ființă și lucrările nezidite în Dumnezeu, distincția dintre teologie și vederea lui Dumnezeu în lumină, sunt adânci, greu de expus în cuvinte. Nici exprimarea lui nu este simplă, pe alocuri chiar aticizată și, mai mult, deși se folosește destul de des de metoda argumentației de tip aristotelian, documentaţia lui este laborioasă, nu ușor de urmărit, parcă vrând cu tot dinadinsul să-i invite pe detractorii lui să-i recitească paragrafele! Deci, da, Grigorie Palama este un teolog greu de descifrat și trebuie să recunoaștem și greu de digerat, nu numai de frații noștri de alte confesiuni, dar uneori și de noi. Bunăoară, citindu-l pe Varlaam, Achindin și mai ales pe Grigoras sau Dexios, s-ar putea să ni se pară la început mai clari, mai logici, mai digerabili! Totuși, dincolo de aceste dificultăți, Grigorie Palama este teologul luminii nezidite al lui Dumnezeu, teologul care ne arată cum să urcăm muntele Taborului pentru a-L întâlni acolo pe Hristos, izvorul luminii. Învățătura lui este despre viață, viața în Hristos.
