În Catedrala Patriarhală, Sfânta Liturghie din Duminica a 6-a după Paști a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice de la Ioan (9, 1-38), ierarhul a tâlcuit înțelesurile duhovnicești care se desprind din minunea vindecării orbului din naștere de către Mântuitorul Iisus Hristos. De asemenea, a vorbit despre viața Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, sărbătorit în fiecare an la 2 iunie.
„Întâlnirea Mântuitorului cu orbul din naștere nu este un lucru întâmplător, ci o lucrare a providenței lui Dumnezeu, pentru că prin această întâlnire avea să se arate puterea dumnezeiască vindecătoare a Fiului Său, Iisus Hristos. Scăldătoarea Siloamului nu era cunoscută ca una miraculoasă. Mântuitorul îl trimite nu pentru a fi vindecat de o apă miraculoasă, ci ca să verifice răbdarea, ascultarea și credința orbului. Acesta, deși nu a înțeles de ce el, orb fiind, în imposibilitatea de a găsi drumul, este trimis să-și spele ochii la o scăldătoare, face dovada unei ascultări smerite extraordinare și ascultă cuvântul Mântuitorului. Într-adevăr, în timp ce s-a spălat, și-a căpătat vederea, s-a vindecat în chip minunat”, a spus Preasfinția Sa.
În continuare, a vorbit despre semnificațiile gestului facerii tinei și al ungerii ochilor orbului: „Prin acest gest, Mântuitorul nostru Iisus Hristos vrea să arate orbului, dar mai ales celor care aveau vedere trupească, fizică, faptul că El este Același cu Cel Care la începutul istoriei, plecându-Se și luând țărână din pământ, a plămădit pe primul om, asupra căruia a suflat suflare de viață”.
.jpg)
