Educaţia autentică transmite valori perene

▲ Cu prilejul începerii noului an şcolar, la 15 septembrie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel transmite un mesaj de binecuvântare ▲ „Şcoala românească, împreună cu maica ei, Biserica, cultivă modul de cunoaştere prin comuniune, de unire a inteligenţei cu iubirea, a ştiinţei cu spiritualitatea, a acţiunii cu sfinţenia vieţii“ ▲

Distinşi dascăli, iubiţi elevi, dragi părinţi,

Fiecare început de an şcolar (15 septembrie) stă sub semnul iubirii jertfelnice şi milostive a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru că în ziua premergătoare, de 14 septembrie, sărbătorim Înălţarea Sfintei Cruci. Această apropiere între evenimentele menţionate face ca dascălii să primească de la Hristos - Învăţătorul veşnic - iubirea şi înţelepciunea de a se dărui spiritual în lucrarea lor de formare a copiilor şi tinerilor poporului român.

Urmând îndemnul înţelept care spune „totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu“, mai înainte de a intra în Şcoală, intrăm în Biserică pentru a ne ruga, adică pentru a uni înţelepciunea umană cu Înţelepciunea divină, întrucât omul creat după chipul lui Dumnezeu cel Înţelept şi Bun creşte spiritual în comuniune cu El.

Astfel, Şcoala românească, împreună cu maica ei, Biserica, cultivă modul de cunoaştere prin comuniune, de unire a inteligenţei cu iubirea, a ştiinţei cu spiritualitatea, a acţiunii cu sfinţenia vieţii.

În timp ce ştiinţa cultivă cunoaşterea creaţiei, a universului fizic şi social, credinţa religioasă cultivă relaţia cu Creatorul şi Mântuitorul lumii, oferind omului şi creaţiei semnificaţie şi valoare eternă.

În acest sens, studiul religiei este o necesitate cultural-educaţională. Nu poţi avea o cultură completă fără Religie, întrucât valoarea eternă a persoanei umane nu poate fi redusă la eficienţa ei utilitaristă din societatea vremelnică.

Biserica şi Şcoala, chemate să ofere sens pentru a trăi viaţa în comuniune

Atât Biserica, cât şi Şcoala sunt chemate să ofere copiilor şi tinerilor nu numai ştiinţă şi educaţie, ci şi sens sau speranţă pentru a trăi viaţa în comuniune de iubire şi preţuire reciprocă. Lipsa acestora face astăzi ca mulţi copii să fie abandonaţi de părinţii lor, care se confruntă cu grave probleme ale vieţii sau pleacă la muncă în străinătate. Unii copii se îmbolnăvesc trupeşte din cauza lipsurilor materiale, iar alţii se îmbolnăvesc sufleteşte, din cauza dorului de părinţi şi absenţei lor afective.

Împreună, Biserica şi Şcoala trebuie să preţuiască, să formeze şi să ajute copiii şi tinerii de astăzi, ca aceştia, la rândul lor, să cultive cu încredere şi iubire valorile credinţei şi ale culturii creştine, potrivit cuvintelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan 15, 5), adică nimic bun.

Ne bucurăm că atât Biserica Ortodoxă Română, cât şi Statul român, mai ales prin Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, susţin programe de învăţare a limbii române de către copiii românilor care se află la muncă în străinătate, mai ales în ţările din Uniunea Europeană, pentru ca aceştia să nu-şi piardă identitatea etnică şi valorile culturii şi spiritualităţii româneşti, ca parte integrantă a patrimoniului cultural şi spiritual al Europei.

Părinţii copiilor români din străinătate sunt îndemnaţi să se adreseze ambasadelor şi parohiilor noastre din ţările respective pentru a fi organizate şcoli de limbă română cu profesori calificaţi şi recunoscuţi ca atare de Ministerul român al Educaţiei.

Felicităm şi binecuvântăm pe toţi cei ce se ostenesc, cu pricepere şi dăruire, în această lucrare de mare valoare şi necesitate pentru copiii români de pretutindeni.

Adresăm, de asemenea, alese mulţumiri şi binecuvântări tuturor celor ce au sprijinit iniţiativele comune ale Bisericii şi Şcolii româneşti privind păstrarea orei de Religie în Şcoală, prin campania „Nu vrem liceu fără Dumnezeu!“, şi menţinerea sfintelor icoane în spaţiile de învăţământ, manifestând astfel aceeaşi conştiinţă nobilă şi dragoste părintească pe care le aveau şi primii dascăli ai învăţământului românesc, înţelepţi în a uni ştiinţa educaţiei cu sfinţenia vieţii, cunoştinţele practice cu valorile eterne, legând în lumină generaţiile între ele.

Cu prilejul deschiderii noului an şcolar 2008-2009, rugăm pe Hristos Domnul, Cel ce a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine“ (Matei 19, 14), să vă dăruiască dumneavostră, dascălilor, elevilor şi părinţilor, sănătate şi pace, ajutor şi bucurie în activitatea pe care o desfăşuraţi.

† Daniel,

Patriarhul Bisericii

Ortodoxe Române