Educație într-un cartier mărginaș al Brăilei

Un cleric american din secolul al XIX-lea, Henry Ward Beecher, spunea referitor la copii că ei sunt „mâinile cu ajutorul cărora atingem ­cerurile”. Iată o definiție care „urcă” semnificația respon­sabilității părinților, dar și pe cea socială a educării și pregătirii copiilor pentru viață, până la nivelul care te pune în relație aproape nemijlocită cu Dumnezeu. A atinge cerurile înseamnă a te îngriji de copil ca de propria-ți mântuire. O lucrare gingașă, pe ­care am identificat-o și la Grădinița „Familia” a Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Brăila, Arhiepiscopia ­Dunării de Jos.
Grădinița „Familia” a luat ființă în anul 2001, cu binecuvântarea Înalt­preasfin­țitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, pentru a cinsti jertfa preotului Ștefan Copae. Cu sprijinul credincioșilor, a fost ridicată o clădire în imediata apropiere a bisericii, unde funcționează grădinița. Instituția dispune de spații generoase, amenajate în așa fel încât să răspundă unui confort și unei siguranțe maxime, cerute de exigențele edu­caționale ale acestui timp. Beneficiarii grădiniței sunt copii care provin din familii monoparentale, din familii de rromi, luați în plasament, sau cu părinți plecați la muncă în străinătate, cu di­zabilități, cu posi­bilități financiare reduse, dar și copii din familii fără probleme sociale. Toți primesc aici micul dejun și prânzul, oferite de cantina proprie, precum și asistență din partea medicilor voluntari care deser­vesc cabinetul medical parohial.

Un plus de comuniune

„Grădinița a apărut ca o necesitate a cartierului, care pe vremuri se numea «Valea lui Codin», aflat în marginea orașului Brăila, unde trăiesc mai multe familii cu posibilități materiale reduse, în așa-zisele «case de iglac», adică locuințe date în chirie de stat. Sunt familii cu mai mulți copii, unii cu anumite deficiențe de creștere și cu posibilități financiare reduse. Fiind grădinița Bisericii, ea aduce un plus de comuniune și o anumită stare de bine, în raport cu alte instituții similare din oraș. De aceea, copiii noștri se integrează mai ușor în comunitate. Ei sunt pregătiți de trei educatoare, care deservesc cele două grupe: una cu program normal de grădiniță, cealaltă, cu program prelungit. Mai avem și un pedagog de sprijin pentru copiii cu probleme, care face exerciții cu ei, de logopedie, spre exemplu, și alte exerciții speciale. În acest an, avem înscriși 43 de copii, din toate categoriile sociale. Eu cred că grădinița noastră aduce și o manieră de comportament mai specială a cadrelor. Adică un plus de bunătate, de înțelegere, de acceptare a aproapelui, așa cum este el. Mulți dintre copii provin din familii pe care eu le-am cununat, și i-am botezat, stabilindu-se astfel între noi relații și legături care se dezvoltă sănătos, firesc, precum coroana unui copac. Aici, copiii învață să-L respecte pe Dumnezeu și Biserica, pe preot, pe părinți și pe cei de lângă ei, indiferent cum sunt. Mai învață și ce înseamnă o sărbătoare, cum să se comporte într-o asemenea zi, cum să se bucure de ea. Învață de asemenea rugăciuni, care le sunt de folos. O asemenea instituție oferă în plus și o încredere în Biserică, unde lucrurile se fac cu seriozitate, cu bunătate, cu înțelepciune”, ne mărturisește părintele paroh Cătălin Hurmuzache, coordonatorul activității grădiniței.

Copii mai buni, mai cuminți

Doamna educatoare Mariana Băluță lucrează aici de la început. Domnia sa ne-a declarat: „Desfă­șurăm cu copiii aceleași activități care se desfășoară în orice alte grădinițe. Plusul unității noastre constă în faptul că, ființând sub oblăduirea Bisericii, desfășurăm și un program special religios, acceptat de părinți, care în mare parte sunt enoriașii parohiei. Noi îi împărtășim în fiecare vineri și duminică, participăm la sărbătorile religioase, facem serbări de Moș Nicolae, de Moș Crăciun, de Ziua mamei creștine, de Florii, de Ziua Familiei și a copilului și cu alte prilejuri. În decursul celor 15 ani de când funcțio­năm, au trecut prin grădinița noastră mai multe generații de copii. Unii sunt acum studenți, chiar și prin Anglia, iar mulți dintre ei ne vizitează. Munca pe care noi o desfășurăm aici ne produce mari satisfacții. De curând, am primit vizita unei fetițe, care se întorcea de la școală, și care ne-a transmis mulțumirile învățătoa­rei ei, pentru faptul că toți copiii care vin de la grădinița noastră sunt mai cuminți, mai ponderați. Sunt deosebiți. Și nu este singura apreciare de acest gen. Ei învață ca și delfinii: cei mici de la cei mai mari. Își însușesc un anume comportament cu privire la cum să se comporte în familie, la școală, la Biserică și în societate”.

Încheiem această prezentare citându-l pe omul de cultură Ernest Bernea, care spunea: „Copilul este o făptură biblică originară. Copilul este o făptură a vieţii neîntinate, este o floare deschisă luminii, este un îndemn la simplitate şi frumuseţe. În el vorbeşte frântura de cer dată omului odată cu începutul”. La Grădinița „Familia”, în ochii fiecărui copil de acolo am descoperit și noi acea „frântură de cer dată omului odată cu începutul”.