Împărăţia lui Dumnezeu

„Împărăţia cerurilor“ sau „Împărăţia lui Dumnezeu“ este o exprimare deseori întâlnită în Noul Testament, indicând acelaşi fapt, adică stăpânirea lui Dumnezeu, în cer şi pe pământ, peste îngeri, peste oameni, peste întregul univers. Cu această expresie şi idee şi-au început propovăduirea atât Sfântul Ioan Botezătorul, cât şi Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 3, 2), expresie întâlnită de 112 ori în Scriptura nou-testamentară; „Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor“. Era o chemare la înnoirea lumii, la statornicirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, precum este şi în cer, aşa cum ne-a învăţat Domnul să ne rugăm (Matei 6, 10).

Mântuitorul Iisus Hristos a fost trimis în lume ca să întemeieze aici Împărăţia Lui, corespunzând cu întemeierea Bisericii Sale, pe care nici porţile iadului nu o vor birui (Matei 6, 18). Ea începe cu activitatea Lui publică, cu alegerea apostolilor şi cu instituirea Sfintelor Taine, cu organizarea Bisericii prin statornicirea ierarhiei bisericeşti, cu misiunea peste veacuri de a propovădui Evanghelia, de a săvârşi Sfintele Taine şi de a călăuzi obştea creştină pe calea mântuirii. Biserica, aşadar, care lucrează cu arme sau mijloace spirituale, este forma exterioară, văzută a Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Un semn şi o mărturie exterioară a lucrării acestei Împărăţii, după cuvântul Domnului, sunt însuşi minunile făcute de El cu Duhul lui Dumnezeu. „Împărăţia lui Dumnezeu este scopul final al chemării şi alegerii, căci toţi fiii Împărăţiei sunt chemaţi mai întâi, şi apoi aleşi“ (Matei 11, 29).

Evanghelistul Matei arată că Împărăţia lui Dumnezeu se cucereşte (cap. 11-20) prin evlavie şi prin faptele dragostei, dar ea se şi moşteneşte, după judecată. Prin întemeierea împărăţiei de aici, adică Biserica, prin care noi putem cuceri şi pe cea cerească, Dumnezeu ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului iubirii Sale (Coloseni 1, 13).

Aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu, a luminii şi a slavei veşnice, în care Dumnezeu le este tuturor toate (Apoc. 21-23). Pomeneşte-ne şi pe noi, Doamne, când vei veni, întru Împărăţia Ta!