Lecția credinței, recunoștinței și a dragostei de neam la Tabla Buții

Începând cu anul 1922, exceptând, desigur, perioada comunistă, la cimitirul eroilor de la Tabla Buții, situat în satul Slon din comuna prahoveană Cerașu, au loc, de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, slujbe de pomenire, pelerinaje și impresionante manifestări militare, civile și religioase dedicate comemorării eroilor din Primul Război Mondial, care şi‑au dat viaţa aici, în crâncene lupte cu armatele germane şi austro‑ungare, pentru apărarea trecătorilor din munții Carpaţi.

La fel ca în fiecare an, manifestările comemorative - religioase, militare și civile - la care au participat câteva sute de oameni s‑au desfășurat sub genericul „Columnă pentru nemurire”, fiind organizate de Primăria comunei prahovene Cerașu, atât la monumentul care amintește de jertfa militarilor Armatei Române, cât și la cimitirul militar care adăpostește mormintele soldaților români și străini participanți la luptele pentru apărarea trecătorii de la Tabla Buții.

Sărbătorii din 6 august i‑a fost pus un început binecuvântat prin Acatistul Schimbării la Față a Domnului, urmat de oficierea Sfintei Liturghii de către un sobor de 10 preoți din Protopopiatul Vălenii de Munte, sub protia părintelui protoiereu Mihail Peneș. Ulterior, pe platoul din fața cimitirului a fost săvârșită slujba de pomenire a eroilor neamului, după care au urmat alocuţiuni ale oficialităţilor locale şi judeţene, iar la final, depuneri de coroane la monumentul eroilor.

Mulțumiri se cuvin adresate autorităților locale, care s‑au străduit să organizeze cât mai bine evenimentul respectiv, dar și militarilor din cadrul Bazei 2 Logistică Valahia, care au fost punctul de atracție al evenimentului.

Preoții au fost însă protagoniștii „misiunii” de pomenire a eroilor, ei fiind cei care au asigurat o atmosferă deopotrivă tonică și solemnă, aducând astfel o însemnătate în plus unei sărbători care, în popor, mai este numită și Probojenia sau Obrejenia și care marchează hotarul dintre vară și toamnă. Pentru că, dincolo de toate acestea, „Schimbarea la Față” este o sărbătoare de suflet, pe care părinții slijitori au tratat‑o cu duhovnicia și respectul cuvenit unei sărbători ce se înscrie în categoria celor 12 mari praznice împărătești din calendarul ortodox.

Pe scurt, Biserica, prin intermediul preoților, a transmis din Tabla Buții un semnal ferm și convingător de readucere în memoria colectivă a obligației morale de a‑i cinsti pe cei care au luptat pentru țară, limbă, neam, credință, glie și păstrarea obiceiurilor ancestrale sănătoase, moștenite și transmise mai departe din generație în generație, încă din zorii istoriei.

Este tocmai ceea ce a intenționat și părintele protoiereu Mihail Peneș, cel care, într‑un inspirat și documentat cuvânt de învățătură, a spus: „Prin mesajul său spiritual, această sărbătoare îi îndeamnă pe creștini să‑și întărească credința și să urmeze exemplul lui Hristos, având convingerea că încercările vieții pot fi depășite prin nădejde și încredere în Dumnezeu. Așa au crezut și eroii noștri, care au trecut la Domnul cu bucuria sacrificiului pentru țara, neamul și familia lor. Iar dacă sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului este privită ca un simbol al înnoirii sufletești și al făgăduinței vieții veșnice, să fim siguri că, prin jerfa lor, eroii pe care i‑am pomenit astăzi, aici și acum se află deja în Împărăția lui Dumnezeu”.

Cimitirul Eroilor de la Tabla Buții este locul unde își dorm somnul veșnic, alături, atacați și atacatori, militarii care au pierit la poalele Vârfului lui Crai, precum și în pădurile și plaiurile din jur, în crâncenele lupte purtate în perioada august-octombrie 1916. Apogeul acestor bătălii a fost între 15 și 28 octombrie, într-o cumplită încleștare sângeroasă ce a opus Divizia a 6-a a Armatei a II-a române Diviziei 89 germane.