Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail” de la Rimetea cu prilejul hramului şi a rostit cuvântul de învățătură. În cadrul slujbei, tânărul Gheorghe Mihăilă a fost hirotonit diacon. Conform Arhiepiscopiei Alba Iuliei, adresându-se celor prezenți, ierarhul a spus: „Urcușul nostru spre înviere se realizează în biserică, aceasta fiind «pelerină spre cer» și «laborator al învierii», cum o numește Sfântul Maxim Mărturisitorul. Biserica este corabia mântuirii care ne conduce spre cele de Sus, adică spre limanul liniștit al Împărăției veșnice. Cine-L iubește pe Hristos, ascultând de poruncile Lui, crede cu tărie și spune și altora că moartea nu este trecere în neființă și nici un tunel fără ieșire. Dimpotrivă, moartea este preludiul învierii, începutul vieții adevărate și al fericirii veșnice”. La finalul slujbei, monahia Ana Mircea, stareța Mănăstirii „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail” de la Rimetea, și monahia Teofana Pandelea, stareța Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Rimetea, au primit din partea ierarhului rangul de stavroforă pentru edificarea și înfrumusețarea locașurilor de închinare ale celor două vetre monahale.
În toate sfintele lăcașuri, astă-seară, 7 aprilie, a fost săvârșită Denia din Sfânta și Marea Miercuri. La Catedrala Patriarhală, această slujbă a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi, cuvântul de învățătură fiind rostit de părintele prof. univ. dr. George Grigoriță, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod și cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București.
Proiectul parohial „Familia - spațiul în care cultivăm și învățăm iubirea” s‑a încheiat într‑o atmosferă plină de emoție, bucurie și solidaritate, după o serie de activități educative, creative
În atmosfera luminoasă a sărbătorii Floriilor, Biserica „Buna Vestire”‑Giulești a devenit duminică, 5 aprilie, după slujbă, locul unei emoționante întâlniri între artă, credință și solidaritate.
Astăzi, 7 aprilie 2026, de Ziua Mondială a Sănătății, la Spitalul Municipal de Urgență din Roman, județul Neamț, a avut loc un moment de aleasă trăire duhovnicească prin săvârșirea Tainei Sfântului Maslu pentru pacienții internați și pentru cadrele medicale care își desfășoară activitatea în această instituție. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, înconjurat de un sobor de preoți de caritate din care a făcut parte și pr. Ilarion Mâță, consilier la Sectorul social‑filantropic și misionar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
.jpg)
Duminica a 6-a din post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 În vremea aceea, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: De ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Și, precum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și venirea Fiului Omului.
Fraților, bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă! Îngăduința voastră să se facă știută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovărați cu nicio grijă, ci, întru
Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 543 „- Părinte, ce să fac ca să mă mântuiesc? - Frate, a zis bătrânul, roagă-te mereu, fă ascultare
În fiecare an, sărbătoarea Învierii Domnului aduce în inimile noastre o bucurie care nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Hristos Cel Răstignit şi Înviat ne descoperă sensul profund al vieţii, biruinţa asupra mo
Sărbătoarea Sfintelor Paști sau sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Învierea Domnului Hristos înseamnă biruința sau victoria iubirii Lui smerite și milostive asupra urii și invidiei, trădării și fricii, asupra păcatului, a iadului și a morții. Domnul Iisus Hristos Cel răstignit a înviat din morți „cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”[2]. Aceasta este suprema veste bună pentru creștinătate și omenirea întreagă, și anume începutul unei alte vieți, viața veșnică din Împărăția cerurilor. De aceea, se cântă în noaptea de Sfintele Paști: „prăznuim omorârea morții [...] și începătura altei vieți, veșnice”[3].
Fără repere, orice itinerar este neîmplinit. Ne raportăm astăzi formal la norme şi reguli, căutând să dobândim virtuţi. Rămânem însă departe de simţirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră ş
