Mănăstirea Topolniţa şi moştenirea ei seculară

Veche ctitorie domnească, datată încă din perioada domnitorului Radu Basarab (1374-1385), Mănăstirea Topolniţa constituie una dintre cele mai importante enclave ale monahismului mehedinţean. Astăzi se află sub purtarea de grijă a Preasfinţitului Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei.

La aproximativ 4 km spre răsărit de municipiul Drobeta-Turnu Severin, pe râul cu acelaşi nume, la mai bine de o jumătate de ceas de mers cu maşina, se iveşte discret dintre dealurile împădurite Mănăstirea Topolniţa. Loc cu tradiţie seculară în istoria monahismului mehedinţean, cinstitul aşezământ nu a fost niciodată închinat vreunei mănăstiri. Istoria leagă acest frumos loc de isihie românească de Mănăstirea Tismana, al cărei metoc a fost dintru începuturi. Din tradiţie i se mai spune şi "Schitul de jos", fiind aşezată oarecum la poalele dealurilor de pe valea Topolniţei.

Ctitorie a vechilor Basarabi

Cercetările istorice au scos la lumină în parte frumoasa tradiţie a mănăstirii, înfiripată pas cu pas în decursul vremii. Unii îi leagă pe bună dreptate existenţa de binecuvântata prezenţă a Sfântului Nicodim de la Tismana pe aceste meleaguri. Se pare că sfântul a aşezat aici prima piatră de temelie şi odată cu ea rânduiala monastică cu care se deprinsese de la Sfântul Munte. Mai mult decât atât, cercetările istoricilor au determinat foarte clar contextul de formare a cinstitei mănăstiri. Preotul Dumitru Bălaşa aşază temeluirea ei pe seama neamului Basarabilor. Iată ce scrie într-un studiu publicat în revista "Mitropolia Olteniei" cu privire la istoricul mănăstirii: "Pornind de la documentul prin care Matei Basarab în anul 1644, mai 11, întăreşte stăpânirea Mănăstirii Topolniţa, peste opt rumâni dorobanţi la Tîmna, în Mehedinţi şi care "sunt de moşie ai sfintei mănăstiri, daţi de Radu Vodă Negru", am ajuns la concluzia că mănăstirea exista în vremea lui Radu Basarab (1374-1385). În adevăr, Matei Basarab în 1646, februarie 12, dă lui Buligă, căpitanul de dorobanţi din Ciovârnişani, judeţul Mehedinţi, "ca să-i fie lui o sfântă mănăstire ce se zice Topolniţa, unde este hramul Sfântului Arhanghel Mihail, cu toate moşiile, pentru că mi-au fost de moştenire această sfântă mănăstire, de mai sus scrisă şi făcută din temelie de strămoşii domniei mele, de mai nainte vrem, din zilele altor domni bătrân"... În căutarea ctitorului - un Basarab - aceste informaţii, la care se adaugă şi tradiţia dusă până la Prislop, am ajuns la concluzia că Radu Basarab (tatăl lui Mircea cel Bătrân), care domnea în Ţara Românească între anii 1374 - 1385, este cel care ridică din temelie - ispravnic fiind Sfântul Nicodim - Mănăstirea Topolniţa, înainte de zidirea Mănăstirii Tismana (sfinţită la 1378)" (pr. Dumitru Bălaşa, Contribuţie la istoria Schitului Topolniţa, în MO nr. 11-12/1957, pp. 826-827).

Întâmplări din viaţa mănăstirii

În decursul timpului, mănăstirea a trecut prin mai multe momente grele, ajungând chiar în pragul paraginii. Legat de acest aspect, preotul Bălaşa consemnează o întâmplare din timpul domniei lui Mihai Viteazul, atunci când, datorită birurilor prea mari, sătenii din localităţile învecinate mănăstirii, în frunte cu călugării de aici, au trecut Dunărea în Serbia. Sfântul lăcaş a rămas fără vieţuitori până în timpul domnitorului Alexandru Iliaşi, atunci când "trei călugări sârbi s-au întors aici, apucându-se să dreagă mănăstirea" (Ibidem, p. 827).

Revoluţia lui Tudor Vladimirescu a rămas şi ea întipărită în istoria mănăstirii. La cinci ani după încetarea ostilităţilor, 40 de panduri din ceata lui Tudor s-au baricadat în mănăstire de teama noii stăpâniri. Asediul a durat săptămâni bune, fugarii rezistând eroic în spatele zidurilor groase. Înconjuraţi de poteră, pandurii au reuşit să scape noaptea "printr-o portiţă dosnică" (Radu Creţeanu, Întregiri la istoricul Schitului Topolniţa, în MO nr. 3-4/1957, p. 218).