Mesajul de felicitare al Sanctității Sale BARTOLOMEU, Patriarhul Constantinopolului adresat Patriarhului României

Preafericirea Voastră, Preafericite DANIEL, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române, preaiubit şi mult dorit frate în Hristos Dumnezeu şi împreună liturghisitor cu Smerenia Noastră, călduros îmbrăţişându-vă frăţeşte întru Domnul, ne adresăm cu deosebită bucurie preacinstitei Voastre Preafericiri!

Hristos a înviat!

Deoarece avem poruncă apostolică să păstrăm unitatea Duhului în legătura păcii, cu multă bucurie am fost informaţi despre editarea acestui volum aniversar, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la naşterea preaiubitei şi mult doritei Voastre Preafericiri.

De aceea, şi prin prezenta profităm de acest prilej plăcut să Vă felicităm pentru tot ceea ce aţi realizat în ogorul Bisericii din România, căreia din tinereţe îi slujiţi, luptându-vă pentru soluţionarea problemelor ei pastorale, ori de câte ori acestea apar. Ca buni păstori ai Domnului Iisus, Mai-marele păstorilor, avem datoria să soluţionăm problemele acestea spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea poporului creştin.

Din câte cunoaştem despre parcursul preoțesc al Preafericirii Voastre, păstrăm adâncă emoţie şi bucurie că din tinereţe aţi pus la inimă dragostea pentru biserica Domnului şi pentru viaţa liturgică şi îndată aţi urmat acel glas tainic care zice: "Urmeză-Mi!"

Aţi preluat conducerea Bisericii sore din România nu la mulţi ani după trecerea unei perioade îndelungate de ateism de stat. În perioada aceea, regimul a făcut totul ca să dea uitării "fantasma" religiei, iar credinţa în Hristos a fost prigonită, cu cruzime uneori. Şi acum, când a sosit plinirea vremii, Preafericirea Voastră, şi cei ce au rămas credincioşi pământului slăvitei patrii a Preafericirii Voastre, udat cu sânge mucenicesc, aţi dovedit în mod real, prin faptă, că credinţa ortodoxă este vie, câştigând astăzi inimile poporului şi inimile oamenilor de cultură.

Astfel, călcând pe urmele înaintaşilor Preafericirii Voastre, fericiţii întru adormire patriarhi ai României, V-aţi făcut mărturisitor al renaşterii bisericeşti şi spirituale. Cu bucurie vedem progresul Preasfintei Biserici din România în toate domeniile, material şi spiritual realizat în această perioadă. Acest progres se concretizează în restaurarea şi ridicarea sfintelor biserici şi mănăstiri, în formarea duhovnicească şi teologică a clerului şi poporului, în hirotonia unui număr mare de clerici tineri, activi şi evlavioşi, în efortul editorial însemnat şi în atâtea alte lucrări bineplăcute lui Dumnezeu.

Tot aşa elogiem grija permanentă şi tot mai insistentă a Bisericii Române pentru refacerea monahismului ortodox, pentru angajarea personalului necesar şi popularea frumoaselor mănăstiri istorice din patria Preafericirii Voastre, pentru întărirea spiritului chinovial şi cinstirea marilor părinţi duhovniceşti şi a marilor personalităţi pe care acesta se sprijină ca pe nişte stâlpi. La picioarele acestor părinţi aţi ucenicit şi Preafericirea Voastră. Unul dintre ei a fost Părintele Cleopa, cel iubitor de Dumnezeu şi de Hristos iubit.

Astfel, prin implicarea dinamică a Preafericirii Voastre în realităţile bisericeşti – chiar dacă treceţi prin dificultăţi cunoscute sau necunoscute nouă – se mărturiseşte, la modul real, prin fapte, că "porţile iadului nu vor birui Biserica", iar aceasta rămâne vie şi atrage lumea la izvoarele vieţii veşnice. Din izvoarele acestea poporul român a sorbit întotdeauna, inspirându-se în cele mai nobile şi cele mai creatoare idei şi trecând, în felul acesta, peste greutăţile vieţii de zi cu zi. Dar, totodată, Preafericirea Voastră, Preafericite frate şi împreună liturghisitor, vestiţi cu putere multă întregului popor minunea Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Mărturie în acest sens stă creşterea importantă a numărului clericilor şi monahilor Bisericii din România, datorită tinerilor atraşi din lume, după cuvântul Său nemincinos "nimeni nu poate să vină la Mine dacă Tatăl Meu Cel ceresc nu-l va trage". Aceştia vestesc întregii lumi bunătatea Domnului Care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

Scriindu-Vă acestea, ne rugăm să se reverse din belşug darul binecuvântării Mântuitorului nostru, Care a răsărit din mormânt, peste Preafericirea Voastră şi peste tot poporul ortodox român, iubitor de evlavie.

Îmbrăţişându-Vă cu sfântă sărutare, rămânem, cu dragoste și prețuire în Domnul,

Al preacinstitei Voastre Preafericiri iubit frate în Hristos,

† BARTOLOMEU al Constantinopolului

14 mai, 2011