Mitropolitul Bartolomeu a plecat la Domnul

Cu 46 de zile înainte să împlinească venerabila vârstă de 90 de ani şi cu 2 zile până la împlinirea a 69 de ani de călugărie, Înalt Preasfinţitul Bartolomeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a pornit spre marea întâlnire cu Hristos, Împăratul Veşnic. Ieri, 31 ianuarie 2011, la ora 19:25, la Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, Mitropolitul Ardealului a plecat din această viaţă, fiind "înconjurat de medici, prieteni, ucenici şi colaboratori apropiaţi", potrivit Biroului de Presă al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

"Pe Bartolomeu Anania îl spovedesc şi el este unul din cei care mai ţin adevărul şi nu o să cedeze. Mai spovedesc şi pe alţi ierarhi şi dacă nu fac ce le-am zis şi nu ţin adevărul până la capăt, o cam slăbesc cu ei. Nici pe Hristos nu l-a urmat nimeni, dar El a biruit. Aşa şi Anania a biruit", spunea cu ceva timp în urmă părintele arhimandrit Arsenie Papacioc, un mare duhovnic al Ortodoxiei româneşti contemporane.

Înalt Preasfinţitul Bartolomeu Anania a biruit greutăţile vieţii pământeşti vreme de 90 de ani, iar ieri seară a înfruntat şi moartea, pornind spre împărăţia cerurilor, la ora 19:25. Sfârşitul înaltului ierarh a survenit la Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, "înconjurat de medici, prieteni, ucenici şi colaboratori apropiaţi", trupul Înalt Preasfinţitului Bartolomeu "cedând multiplelor afecţiuni care i-au marcat ultima perioadă de viaţă", se arată în comunicatul remis de permanenţa Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. Ziua înmormântării celui care a fost timp de 18 ani Arhiepiscop al Clujului va fi anunţată în zilele ce urmează, "trupul IPS urmând să fie depus în Catedrala mitropolitană din Cluj-Napoca, unde toţi cei care doresc îi vor putea aduce un ultim omagiu".

Potrivit aceleiaşi surse, vor urma zile de doliu, iar "ierarhii, clerul şi credincioşii Bisericii noastre vor înălţa rugăciuni pentru iertarea păcatelor şi dumnezeiasca fericire a sufletului nobil al Părintelui nostru Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu şi pentru veşnica sa odihnă în împărăţia lui Dumnezeu, alături de aleşii Săi".

Aproape un deceniu petrecut la Mănăstirea Văratec

IPS Bartolomeu a fost un înverşunat apărător al sufletului românesc şi a cuvântat adeseori despre obligaţia care ne revine nouă, românilor, de a promova valorile şi tradiţiile adevărate şi de a păstra cum se cuvine "această grădină a Maicii Domnului, care se cheamă România". Un colţ din această grădină a regăsit în munţii Neamţului, la Văratec, în anul 1982, când a decis să se pensioneze şi să se dedice în totalitate scrisului. Aproape zece ani a trudit aici la revizuirea în limba română şi la comentarea Bibliei, a continuat scrierea "Memoriilor" şi a participat la şezătorile literare şi spirituale în prezenţa unor mari oameni de cultură ai vremii: "Aveam un fel de cenaclu, un "vinclu" al academiei. Veneau multe personalităţi intelectuale, cum ar fi doamna academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga, devenită mai târziu Maica Benedicta, doamna Ştefana Venisar Teodoreanu, văduva lui Ionel Teodoreanu, doamna Valeria Sadoveanu, văduva lui Mihail Sadoveanu, doamna Cornelia Pillat, văduva lui Dinu Pillat. Vara, în special, aveam adevărate şezători, audiţii muzicale, o viaţă spirituală foarte frumoasă. Şi acum ar fi benefice astfel de întruniri pentru revigorarea vieţii spirituale", declara IPS Bartolomeu, într-un interviu acordat ziarului "Flacăra Iaşului", cu prilejul lansării, în data de 5 decembrie 2008, a volumului "Memorii", apărut la Editura "Polirom" din Iaşi.

În 1982 IPS Bartolomeu s-a pensionat de la Direcţia Institutului Biblic din Bucureşti şi s-a retras ca pensionar la Mănăstirea Văratec, unde şi-a petrecut vremea, după cum singur mărturisea, până în 1993, când a fost chemat la episcopat în Transilvania, la Cluj.

Despre şederea sa la Văratec a vorbit şi părintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi mare eclesiarh al Catedralei patriarhale din Bucureşti, în "Lumea Monahilor" anul II, nr. 7 (13) Iulie 2008: "În anii 1980-1993 petrecea tot mai mult timp în acest loc (n.r. - Mănăstirea Văratec) Arhimandritul Bartolomeu Anania. În casa episcopului Partenie Ciopron, care oferă o privelişte splendidă fericiţilor locatari, Arhimandritul Bartolomeu a scris sute ori mii de pagini şi s-a ostenit la începerea diortosirii Sfintei Scripturi. Nu voi uita niciodată lungile seri de la Văratec cu discuţiile interesante şi prietenoase dintre Mitropolitul Moldovei (n.r. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel) şi viitorul Mitropolit al Clujului. Tot la Văratec, l-a găsit vestea adusă de Sfântul Sinod privind chemarea sa la arhierie şi la slujirea ca arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului".

IPS Bartolomeu, decembrie 2008: "Mă simt în Iaşi ca acasă"

De altfel, mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a fost strâns legat de Moldova nu doar prin şederea sa îndelungată la Mănăstirea Văratec, pe care o părăseşte în 1993, când este chemat să urmeze calea arhieriei, ci şi de Iaşul cultural, unde îl aşteptau mereu numeroşi prieteni. "Am avut mai multe cunoştinţe din Iaşi, unii mai sunt, alţii au murit. Pe câţiva dintre ei, cum este academician Constantin Ciopraga (n.r. trecut la cele veşnice în 2 februarie 2009), deşi este destul de vârstnic, am avut bucuria să îi reîntâlnesc. M-am simţit foarte bine, iar printre cei noi m-am simţit de la bun început tot ca între prieteni. Datorită Văratecului, unde veneau foarte mulţi intelectuali, cel puţin vara, am cunoscut mulţi ieşeni şi aşa se face că Iaşul îmi era un oraş foarte familiar. Eram invitat de conducerea Universităţii să ţin conferinţe, eram găzduit în Casa de oaspeţi a Universităţii, care se află sus, pe Copou. Pe de altă parte, am fost la Casa Pogor de mai multe ori. Lucian Vasiliu, care conduce "Dacia literară", îmi este un vechi cunoscut, aşa încât mă simt în Iaşi ca acasă", mărturisea IPS Bartolomeu în decembrie 2008, pentru aceeaşi publicaţie ieşeană.

Doctor Honoris Causa al UMF Iaşi

Meritele sale teologice şi culturale au fost recunoscute în dese rânduri de diverse foruri academice. În luna mai a anului 2009, Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" din Iaşi acorda Înalt Preasfinţiei Sale titlul de Doctor Honoris Causa, Laudatio fiind rostit chiar de rectorul UMF, prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae. "Prezenţa Înalt Preasfinţitului Bartolomeu aici, la Universitatea noastră, înseamnă un adaos de spiritualitate, de binecuvântare a unui spaţiu închinat sănătăţii, vieţii, care ne spune că Biserica şi Universitatea se află într-o aceeaşi misiune de cinstire a omului, de preamărire a Domnului. (...) Înalt Preasfinţitul Bartolomeu a fost unul dintre susţinătorii şi promotorii Bioeticii în România şi a dialogului între medicină şi religie, readucând în cadrul profesiei medicale încărcătura spirituală. Acordarea titlului de Doctor Honoris Causa este pe deplin meritată şi o considerăm a fi o binevenită recunoaştere şi o mare sărbătoare pentru întreaga comunitate academică ieşeană", spunea prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, la 13 mai 2009, cu prilejul conferirii titlului de Doctor Honoris Causa al UMF Iaşi.

IPS Bartolomeu a susţinut cu această ocazie o prelegere despre "Puterea cuvântului", pe care o regăsim în mai multe domenii, de la teologie la literatură sau medicină. "Dacă în general există o artă a cuvântului, în teologie există şi o pluridimensionalitate a cuvântului, mai mult decât în artă şi literatură. Aş începe cu ipostaza cuvântului creator. În limbajul teologic - dar nu numai - el este determinat prin termenul logos. În spiritualitatea creştină îl cunoaştem în trei ipostaze: logos proforikos, logos endiathetos, logos spermatikos. Voi încerca să vă spun câte ceva despre fiecare", şi-a început IPS Bartolomeu prelegerea, continuând cu prezentarea altor ipostaze ale Logosului: cuvântul revelator, logosul proniator. "Cuvântul în sine are o putere duală, el poate fi bun sau rău, dar e neutru din punct de vedere moral. Omul este cel care-i dă dimensiunea morală, aşa cum i-o dă unui briceag: îl foloseşte să cureţe de coajă un măr pe care să-l mănânce sau să-l împlânte, mânios, în spatele cuiva. (...) Dumnezeu l-a creat pe om liber şi, în acelaşi timp, i-a dat putinţa de a folosi libertatea cum vrea. La început a folosit-o prost şi prost a ieşit. Şi dacă veni vorba, şi noi înşine, urmaşii lui Adam, am recăpătat libertatea ca neam, ca naţiune, ca popor, în decembrie 1989, dar prost o înţelegem şi prost o folosim, şi de aceea merg lucrurile atât de prost în ţara noastră. E evident că încă nu ne-am deprins să cântărim cum se cuvine acest dar al lui Dumnezeu, care este libertatea", a evidenţiat IPS Bartolomeu Anania, care nu a uitat nici de "puterea terapeutică a cuvântului" - "Doctorii ştiu mai bine că o vorbă bună, de prietenie şi încurajare, spusă la căpătâiul bolnavului, preţuieşte uneori mai mult decât un vârf de bisturiu, un ac de seringă sau un lichid medicamentos".

Înaltul ierarh a subliniat şi puterea magică a cuvântului, mărturisind auditoriului o întâmplare petrecută la optsprezece ani, când a priceput "cum a rostit Dumnezeu doar două cuvinte şi a urnit universul", iar în final şi-a dezvăluit latura poetică, dând rostire unei poezii proprii din ciclul "Anamneze":

"Puterile cuvântului le ştiu

şi nu de-acum şi nici de prin aproape,

ci de pe când mi se purtau pe ape

în oglindirea cerului sălciu,

precum în deltă duhul dimineţii

închipuie icoane din nimic ,

în pelican se-ncuibă şi-n chitic

şi-ngreunează cimbrii şi scaieţii.

Rostesc, şi totul se preface-n rost;

ologul zburdă, ciungul vă mângâie,

vă-mbrăţişaţi cu cel mâncat de râie,

lunaticul surâde-n adăpost,

aude surdul, orbul vede, sfinte

vi-s târfele cetăţii, prin ce spun

se-ntoarnă osândiţii din surghiun,

cuvântul meu răzbate şi-n morminte.

Uimiţi, voi credeţi că scornesc minuni

Ca să-mi arăt puteri nepământene.

Minunea, vai!, e numai pentru lene.

La spaime sacre, când veţi fi imuni?

Sunt om ca voi, dar om încuvântat.

Miracolul e fapta mea cea bună.

De-acum nici o durere n-o să spună

că mi-a cerut un leac şi nu i-am dat".

"Mi-a trecut prin minte să fug de sub mantie şi s-o iau la goană"

Fragment din "Memoriile" Mitropolitului Bartolomeu

"Noviciatul meu a fost scurt, de numai vreo patru luni. Stareţul mă făcuse rasofor şi hotărâse să devin călugăr la 2 februarie (1942), în ziua Întâmpinării Domnului. (…)

Ceremonia tunderii în monahism e una din cele mai impresionante ale ritului răsăritean, dar dacă eşti obiectul ei ţi se înfăţişează ca o ceaţă de tămâie cântătoare care te poartă, aerian, spre nişte lumini ghicite prin abur. Am văzut multe de-a lungul anilor, şi cred că aşa trebuie să fi fost şi a mea. Nu ştiu cum voi fi arătat în cămaşa lungă, albă, desculţ, cu capul plecat, acoperit sub mantia neagră a părintelui Firmilian, naşul meu de călugărie. Îmi aduc aminte că-mi tremura spinarea, mergând încet de la intrarea bisericii spre altar, precedat de călugării care purtau făclii aprinse şi cântau "Braţele pământeşti sârguieşte a le deschide mie…"; părintele Firmilian îmi simţea tremurul şi mă strângea pe după umeri. (…) O clipă mi-a trecut prin minte să fug de sub mantie şi s-o iau la goană. Dar m-am lăsat purtat aşa, poate de însăşi varga Domnului, care de multe ori după aceea avea să mă culeagă din răzleţiri şi să mă readucă-n turmă. M-am răstignit, am făgăduit, am primit un nume care nu era al meu." (Valeriu Anania, "Memorii", Editura Polirom, Iaşi, 2008, p. 37)

O viaţă dăruită Bisericii

Înalt Preasfinţitul Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, cunoscut ca un veritabil cărturar şi scriitor (Valeriu Anania), s-a născut în familia clericului ortodox Vasile Anania, în comuna Glăvile din Vâlcea, unde a urmat şi şcoala primară. A urmat cursurile Seminarului Teologic Central din Capitală (1933-1941), iar bacalaureatul şi l-a dat la Liceul "Mihai Viteazul", în 1943.

În anul 1942, la 2 februarie, Valeriu Anania intră în monahism la Mănăstirea Antim din Bucureşti, primind numele Bartolomeu. Între anii 1941-1948 urmează studii superioare de teologie la Bucureşti, Cluj şi Sibiu, este absolvent al Academiei Teologice "Andreiane" din Sibiu, iar între anii 1945-1946 este student la medicină la Sibiu şi Cluj şi studiază muzica instrumentală la Cluj.

În anul 1946 conduce greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă, eveniment urmat de un şir lung de arestări.

A fost stareţ la Mănăstirea Topliţa, în perioada iulie-decembrie 1947, iar între anii 1948-1950 ocupă funcţia de intendent la Palatul patriarhal şi este inspector eparhial pentru învăţământul bisericesc.

În anul 1958 este condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică pentru "uneltire contra ordinei sociale", ispăşindu-şi pedeapsa la Jilava, Piteşti şi Aiud până în 1964, când este eliberat prin decret general de graţiere. În perioada 1965-1976 ocupă mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, în 1967, la 29 octombrie, primind harul preoţiei, fiind hirotonit de episcopul Victorin al Americii, iar ceva mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române acordându-i rangul de arhimandrit.

Se întoarce în ţară, iar din 1976 şi până în anul 1982 este director al Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. În acest an se pensionează şi se retrage la Mănăstirea Văratec, unde se dedică în totalitate scrisului.

În anul 1993, la 21 ianuarie, Colegiul Electoral Bisericesc îl alege pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar la 7 februarie, în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca, este hirotonit şi instalat arhiereu.

Ca arhiepiscop al Clujului va urmări şi va lupta pentru dinamizarea activităţii pastorale a clerului şi pentru diversificarea ei în funcţie de cerinţele actuale ale societăţii, pentru implicarea Bisericii în acţiunile de asistenţă socială organizate, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică şi Cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului - de la amvon şi prin diverse întâlniri -, pentru dezvoltarea relaţiilor ecumenice practice prin păstrarea identităţii proprii.

În anul 2006, în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4 noiembrie 2005 de înfiinţare a unei Mitropolii la Cluj, iniţiativă validată de Adunarea Naţională Bisericească la 1 martie 2006, Bartolomeu Anania este instalat la praznicul Bunei Vestiri, de către Patriarhul Teoctist al României, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Pentru activitatea sa literară a fost distins cu numeroase premii şi medalii, iar pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu "Crucea Patriarhală" -Bucureşti, "Ordinul Sfântului Mormânt" al Patriarhiei Ierusalimului, "Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel" al Patriarhiei Antiohiei.

Activitatea literară a Mitropolitului Bartolomeu

IPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a avut o activitate publicistică foarte productivă, afirmându-se în literatură încă de pe băncile şcolii, în 1936 debutând la revista "Vremea". A urmat "Dacia Rediviva", iar după ani a colaborat la revistele: "Gazeta Literară", "Luceafărul", "Magazin Istoric", "Ateneu" şi altele.

A publicat în revistele centrale bisericeşti, "Glasul Bisericii", "Mitropolia Olteniei", buletinul şi calendarul "Credinţa" din Detroit, "Renaşterea" de la Cluj-Napoca (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul).

Activitatea sa de dramaturg se remarcă în special în anii â60 - â70: "Mioriţa" (1966); "Meşterul Manole" (1968); "Du-te vreme, vino, vreme!"(1969); "Păhărelul cu nectar" (fantezie pentru copii-1969); "Steaua Zimbrului" (1971); "Poeme cu măşti" (1972), acestea fiind puse în scenă de mai multe teatre din ţară.

În anul 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în anul 1982 a obţinut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volume de poezii: "Geneze" (1971); "Istorii agrippine" (1976); "File de acatist" (1981); Anamneze" (1984); "Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi" (1992); "Poezie religioasă românească modernă" (1992) şi volume de proză şi de eseuri: "Străinii din Kipukua" (1979), "Greul Pământului" (1982), "Rotonda plopilor aprinşi" (1983), albumul "Cerurile Oltului" (1990), "Amintirile peregrinului Apter" (1991), etc.

În 1992 este publicat volumul "Acţiunea catolicismului în România interbelică", care cuprinde articole cu caracter teologic, predici, note şi comentarii.