O moştenire rânduită în slujba Bisericii

Purtând de peste un secol povara istorică a unui nume ce a răsunat cu putere între hotarele Ţării Româneşti, renumitul Palat "Vorvoreanu" şi-a grefat existenţa în inima Olteniei prin rafinament, nobleţe şi culoare. În lupta cu timpul a ieşit de fiecare dată învingător, renăscând precum pasărea Pheonix din propria-i cenuşă. Iconomia Sfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi l-a rânduit drept reşedinţă mitropolitană, loc ales al celor mai importante decizii pentru istoria Bisericii din Oltenia.

Craiova, strada Fraţii Buzeşti nr. 10. Aici este locul pe care, în urmă cu peste 100 de ani, Gogu Vorvoreanu, cunoscutul avocat latifundiar, punea temelia viitoarei sale reşedinţe de familie. În acest demers, boierul a folosit cele mai bune materiale şi cei mai talentaţi meşteri, dorind cu tot dinadinsul ca noua construcţie să poarte cu succes peste timp blazonul şi întreaga moştenire a neamului său.

Ridicat între anii 1905 şi 1910

Silueta elegantă a clădirii se poate observa cu uşurinţă de departe. Porţile înalte, meşteşugite cu foarte mare grijă în fier forjat, lasă să se întrevadă detaliile arhitecturale.

Palatul "Vorvoreanu" a fost ridicat la începutul secolului XX, între anii 1905 şi 1910, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu.

Intrarea în palat este pecetluită de blazonul proprietarului Gogu Vorvoreanu, frumos încrustat în trupul masiv al lemnului de stejar care îmbracă în chip solemn fastuosul portal. Câteva trepte din marmură pavează direcţia spre generosul hol, împodobit astăzi, de o parte şi de alta, cu icoanele Sfinţilor Nicodim de la Tismana, Calinic de la Cernica şi Irodion de la Lainici. Lumina plăpândă şi discretă, desprinsă din sfioasele candele, conturează imaginea prezentului, înduhovnicind parcă amintirea vremurilor trecute. Este locul în care toate obiectele vechi prind viaţă, regăsindu-se într-o perfectă şi armonioasă aşezare.

La capătul holului de la parter, o scară masivă din marmură de Carrara se bifurcă spre etaj. Ascendenţa balustradelor este stopată de siluetele celor două sculpturi din bronz, reprezentări ale Pământului şi Apei, semnate de cunoscutul artist francez Lequein.

Un stil original, plin de culoare şi viaţă

Frumoasa arhitectură interioară se oglindeşte în coloanele cu capitele compozite, în pereţii decoraţi cu lambriuri sau acoperiţi cu mătase, în plafoanele încrustate în stuc aurit sau pictat. Nu pot trece neobservate nici candelabrele din cristal de Murano şi Boemia, vasele japoneze sau mobilierul marca "Empire" şi "Seccesion".

Motivele fitomorfe şi zoomorfe (bujori, irişi, maci, fluturi, păuni) împodobesc faţadele palatului. Toate acestea au fost pecetluite de dibăcia marelui pictor polonez Francisc Tribalski. Maestru al picturilor murale, artistul a lucrat pentru cele mai importante familii boiereşti ale timpului, reuşind să decoreze cu succes reşedinţele Romanescu, Săvoiu, Pleşa, Peresuti, Delabarba, Economu, Popp, Marincu şi Drăgulescu. Cu toate acestea, capodopera marelui artist rămâne de departe Palatul "Vorvoreanu". Aici a lăsat cea mai mare parte a talentului său, imprimat ca un testament în fiecare decoraţie.

Emisarii bătrânei Elade pe pământ oltenesc

Descendenţi din bătrâna Eladă, din pământul lui Homer şi Ulise, Vorvorenii au păşit în Oltenia la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Într-un timp foarte scurt, au reuşit să se afirme între familiile de frunte ale Craiovei.

Vârful de lance în genealogia acestui neam a fost Gogu Vorvoreanu (1840-1911). Personalitate proeminentă în viaţa urbei, Gogu Vorvoreanu a parcurs cu succes itinerarul unei mai mult decât generoase cariere. Doctor în drept şi avocat de prestigiu internaţional, a îndeplinit pe rând mai multe demnităţi, inclusiv pe aceea de primar al Craiovei. Pe lângă toate acestea, Gogu Vorvoreanu a fost şi un mare filantrop. De această calitate a dat dovadă mai ales în timpul Războiului de Independenţă, din anii 1877-1878, atunci când, la rugămintea Majestăţii Sale Carol I, regele României, a transformat una dintre locuinţele sale în spital pentru îngrijirea răniţilor.

S-a căsătorit cu distinsa domnişoară Polina Vrăbiescu, descendentă a unei familii de mari proprietari, bine situată în ierarhia burgheză a Băniei. Dumnezeu i-a binecuvântat cu nouă odrasle, trei băieţi şi şase fete: Aurelia, Zoe, Eliza, Constantin, Polineta, Ioan, Eleonora, Angela şi Gheorghe (Goguleţ) (Arhivele Statului Craiova, Fondul Vorvoreanu, Pomelnicul urmaşilor familiei Brabeţeanu-Vrăbiescu, fila 2, recto). Prin căsătoriile de mai târziu, Vorvorenii au ajuns să domine întreaga viaţă a oraşului. În arborele genealogic au apărut nume noi precum: Pleşia, Geblescu, Călinescu, Brătăşianu sau Prodan, sonore prin poziţie socială, avere sau carieră. Cu toate acestea, în cronica familiei putem descoperi şi partea tristă a istoriei. Din voia Părintelui Ceresc, patru dintre vlăstarele Vorvorenilor, Ioan, Goguleţ, Eleonora şi Angela, au fost chemaţi din fragedă pruncie în ceata drepţilor. Din toate aceste încercări, Gogu şi Polina au avut de învăţat multe. Au realizat că nimic nu se poate face fără jertfă, că de la Dumnezeu sunt toate şi la El trebuie să se întoarcă.

Filantropi şi restauratori de biserici

Cu ajutorul Polinei Vorvoreanu, s-au restaurat bisericile "Sfinţii Arhangheli" din Craiova şi "Sfântul Dumitru" din Bârca. După restaurarea Bisericii "Sfinţii Arhangheli", lucrare pe care Polina Vorvoreanu a sprijinit-o cu două milioane de lei în vremea aceea, patriarhul României Miron Cristea a ţinut să-i mulţumească pentru devotamentul şi dăruirea de care a dat dovadă: "Fapta domniei voastre vorbeşte de la sine şi Bunul Dumnezeu nu va lipsi să răsplătească cu bogata Sa milă pe cei "ce iubesc buna podoabă a Casei Sale". Iar creştinii care se vor îmbisericii în această Biserică a cărui ctitor aţi devenit acum, dacă cumva nu va fi fost o ctitorie a familiei domniei voastre, împreună cu clerul vor înălţa rugăciuni pentru viaţa, sănătatea, pacea şi iertarea păcatelor celei ce le-a dat acest locaş de rugăciune şi l-a împodobit cu toate cele de cuviinţă pentru lauda şi mărirea Tatălui ceresc. Din partea noastră rog să primiţi odată cu mulţumirile şi laudele Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, binecuvântări şi urări de viaţă lungă şi sănătate!" (Idem, Dosarul nr. 343, fila 30, recto).

Biserica din Oltenia i-a fost de asemenea recunoscătoare şi, la propunerea preotului Marghescu, parohul de la "Sfinţii Arhangheli", vrednicul de pomenire mitropolit Nifon Criveanu a încuviinţat în şedinţa Permanenţei Eparhiale ca sfântul lăcaş "să poarte numele de Biserica "Gheorghe şi Polina Vorvoreanu" cu hramul Sfinţii Arhangheli" (Idem, Dosarul nr. 9, Proces-Verbal nr. 6/1929, fila 41, recto).

În data de 26 ianuarie 1943, preotul paroh Aurel Basilescu autentifică faptul că Vorvorenii sunt ctitorii Bisericii "Sfinţii Arhangheli", precum şi a altor lăcaşuri de închinare din judeţul Dolj, printre acestea numărându-se şi Biserica "Sfânta Cuvioasă Parascheva" din Brabeţi.

Odată instalat în scaunul înaintaşilor săi, Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu a început demersurile pentru definitivarea situaţiei juridice a Palatului "Vorvoreanu". Prin multă trudă şi osteneală s-a reuşit transferarea definitivă şi irevocabilă a clădirii şi a terenului aferent acesteia în patrimoniul Arhiepiscopiei Craiovei. În curând, vechea vatră a Vorvorenilor va intra într-un amplu proces de restaurare. (Diac. Ioniţă Apostolache, Pr. Ion Micu)