Paraclisul Maicii Domnului la Catedrala Patriarhală

În timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, la Catedrala Patriarhală din București se săvârșește în fiecare seară slujba Paraclisului Maicii Domnului, după Vecernia zilei de rând. Această rânduială specifică mănăstirilor este preluată și la catedrale chiriarhale din țară, precum și la unele biserici de parohie.

Credincioșii care participă în această perioadă la slujba Vecerniei la Catedrala Patriarhală au ocazia să continue rugăciunea lor cu o rânduială specială care conține Paraclisul Maicii Domnului. Slujba Paraclisului cuprinde tropare, condace și canonul, cântate într-un ritm vioi și melodios, prin care se aduce cinstire Maicii Domnului, dar au și un rol taumaturgic asupra celor care le ascultă. „Paraclisul Maicii Domnului este o rugăciune prin care cerem cu osârdie ajutorul Maicii Domnului în viaţa noastră, pentru că ea este cea mai bună şi cea mai mare mijlocitoare a noastră în faţa Mântuitorului Iisus Hristos. Paraclisul Maicii Domnului este o rugăciune care se face la momente speciale, dar şi atunci când fiecare credincios doreşte să se roage mai intens. «Paraclis» înseamnă în limbajul nostru o biserică de dimensiuni mai mici, însă mai înseamnă şi rugăminte sau rugăciune, prin care invocăm ajutorul Maicii Domnului sau al unui sfânt, într-o formă cântată sau citită”, ne-a spus părintele arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale.

La Catedrala Patriarhală, slujba Paraclisului Maicii Domnului începe, zilnic, la ora 17:00.

Cele mai cunoscute paraclise închinate Maicii Domnului sunt în număr de trei: două se găsesc în Ceaslov cu denumirea: „Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” şi „Al doilea Paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, iar al treilea se află în unele ediţii mai vechi ale Psaltirii. Slujba primului paraclis a fost alcătuită de Sfântul Teostrict Mărturisitorul, starețul Mănăstirii Pelekete, de lângă Constantinopol, care a pătimit în timpul disputei iconoclaste din secolul al 7-lea. Slujba celui de-al doilea paraclis a fost alcătuită de Teodor al II-lea Dukas Laskaris, împăratul bizantin al Niceei, care a domnit în exil între anii 1254 şi 1258, după cucerirea Constantinopolului în 1204 de cavalerii cruciați. Aceste paraclise, precum și alte rugăciuni închinate Maicii Domnului se regăsesc în lucrările „Acatiste şi Paraclise ale Maicii Domnului” și „Acatistele și Paraclisul Adormirii Maicii Domnului” din colecția „Acatiste și Vieți de Sfinți”, apărute la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române.