Parastas de 7 ani pentru părintele Constantin Mihoc

La Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din localitatea nemţeană Cuejdiu, Protopopiatul Piatra-Neamţ, a fost săvârșită marți, 31 mai 2016, o slujbă de pomenire pentru părintele profesor Constantin Mihoc, fost paroh al Parohiei Ortodoxe Române „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Berlin, la 7 ani de la trecerea sa la Domnul.

Slujba de pomenire a fost precedată de Sfânta Liturghie, săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La 7 ani de când părintele Constantin s-a mutat la Domnul, la slujba Parastasului au participat foşti colegi de seminar şi de facultate, membri ai familiei, precum şi numeroşi credincioşi care l-au avut părinte duhovnicesc.

După oficierea Sfintei Liturghii, pentru ca toți cei prezenți să-și amintească de chipul prietenos, blând și jertfelnic al părintelui Constantin Mihoc, au urmărit un film realizat de Televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române în anul 2009, în care părintele vorbea despre cinstirea pe care creștinii trebuie să o aducă Maicii Domnului.

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a evocat personalitatea marcantă a vrednicului de pomenire părinte Constantin.

„A fost foarte legat de această parohie și aș putea mărturisi că, în afara satului său natal, în afara comunității de la Mănăstirea Cris­tiana din București, satul acesta, Cuejdiu, a fost la fel de apropiat de dânsul. De fiecare dată când venea în țară de la parohia sa de la Berlin, își făcea rost de o zi sau două pentru a veni aici să se întâlnească cu prietenul și colegul său, părintele Florin Sfarghie, dar și cu colegii din împrejurimi. Astăzi au venit aici ­colegii pentru a fi împreună la pomenirea celui care a însemnat inima generației noastre și care întotdeauna și-a exprimat dorința ca această generație să rămână unită, în comuniune prin rugăciune. Părintele Constantin, prin sufletul său excepțional, a știut să construiască niște punți care rămân puternice și de nezdruncinat și după plecarea sa dintre noi! Ca preot a fost foarte devotat slujirii lui Dumnezeu. El a considerat întotdeauna că forma supremă de întâlnire a noastră și de cultivare a comuniunii și prieteniei noastre este slujirea-împreună în jurul aceluiași Sfânt Altar și îm­părtășirea împreună din același Sfânt Potir cu Trupul și Sângele lui Hristos. Părintele Constantin a fost un om care s-a pregătit din pruncie pentru slujirea preo­țească. A avut șansa să se nască într-o familie foarte evlavioasă și foarte cunoscută în întreaga țară, o familie mărturisitoare și misionară în vremuri grele de persecuție comunistă, ateistă”, a evidențiat Preasfinția Sa. În ziua de 4 august 2009, în timp ce lucra cot la cot cu cei câţiva muncitori pe şantierul viitorului locaş de rugăciune din Berlin, zidul unei construcţii mai vechi s-a dărâmat peste părintele Constantin. Cu toate acestea, părintele a rămas viu în sufletele celor care l-au cunoscut, prin povăţuirile sale duhovniceşti, dar mai ales prin faptele sale, demne de un vrednic slujitor al Sfântului Altar.