Rugăciuni arhiereşti de ziua Maicii noastre

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a adunat sute de credincioşi la mănăstirile Frăsinei şi Tismana, care şi-au serbat hramul. În Episcopia Slatinei şi Romanaţilor, Preasfinţitul Sebastian a slujit la Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Parohia Urşi, judeţul Olt.

Bucuria prăznuirii Sfintei Adormiri a Maicii Domnului a fost trăită intens şi în eparhiile Râmnicului şi Slatinei, unde au fost oficiate Sfinte Liturghii arhiereşti în prezenţa a sute de credincioşi. Astfel, în Arhiepiscopia Râmnicului, Înalt Preasfinţitul Gherasim a fost prezent la hramul Mănăstirii Frăsinei. Aici a liturghisit înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

După Sfânta Evanghelie, Înalt Preasfinţia Sa a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a scos în evidenţă însemnătatea praznicului Adormirii Maicii Domnului nostru Iisus Hristos. La final, stareţul mănăstirii, arhimandritul Neonil Ştefan, a vorbit şi a mulţumit tuturor pentru prezenţă şi participare. La această mare sărbătoare creştinească au luat parte sute de credincioşi din judeţul Vâlcea şi din ţară.

Ctitoria Sfântului Calinic de la Cernica

Biserica Mănăstirii Frăsinei, zisă şi Biserica Mare, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este ctitoria Sfântului Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului, care a construit-o în anii 1860-1863. Pictura, realizată în ulei de pictorul ardelean Mişu Pop, în stilul "tattarescian", a fost spălată în anul 1968 de pictorul Aritium Avachian. Această biserică este monument istoric.

Viaţa monahală de aici se aseamănă cu cea de la Muntele Athos. În mănăstire nu au voie să intre femei (numai în biserica de sus, în cea de jos au voie şi femeile) şi nu se găteşte cu carne. În acest sens, Sfântul Calinic a aşezat în anul 1867 o piatră de legământ la circa 2 kilometri de mănăstire, unde există astăzi o biserică şi dependinţe pentru cazarea femeilor. Pe piatra de legământ sunt gravate cu litere chirilice atât binecuvântări, pentru cele care vor păstra acest legământ, cât şi blesteme, pentru cele ce vor călca hotărârea sfântului. Pentru a dovedi cele spuse, iată ce spune textul gravat pe piatra de legământ: "Acest sfânt lăcaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867".

Hramul Mănăstirii Tismana

Mănăstirea Tismana, lavra închinată de Sfântul Nicodim Maicii Domnului, a îmbrăcat haina de praznic cu ocazia acestei mari sărbători. În mijlocul credincioşilor a poposit Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, care a răspuns invitaţiei Înalt Preasfinţitului Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei. Arhiereul mehedinţean a săvârşit slujba de Priveghere în ajunul praznicului şi Sfânta Liturghie. La final, credincioşii prezenţi au participat la tradiţionala agapă frăţească.

Mănăstirea Tismana este cel mai vechi aşezământ monahal din Ţara Românească, având un rol primordial în menţinerea credinţei ortodoxe de-a lungul a peste 600 de ani. Ea reprezintă un monument de reculegere şi închinăciune, de cinstire a credinţei noastre strămoşeşti, un edificiu de preafrumoasă artă străveche, dar şi de apărare a Olteniei, de înalt patriotism.

"Adormirea ne arată că moartea este tot viaţă"

PS Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit slujba Sfintei Liturghii în Biserica "Adormirea Maicii Domnului", din Parohia Urşi, comuna Leleasca. La finalul slujbei, PS Sebastian a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a istorisit şi a explicat pe larg semnificaţia sărbătorii. "Se spune adormire pentru a nu se spune moarte, ca să ne arate că moartea este tot viaţă, aşa cum un om care doarme este tot în viaţă. Şi se mai spune adormire şi pentru felul liniştit, lin şi minunat în care Maica Domnului şi-a dat obştescul sfârşit, încredinţându-şi sufletul Fiului ei, lui Dumnezeu. Maica lui Dumnezeu este cea care ne poate ajuta, ne poate asculta, pentru că ea a fost mamă, pentru că a plâns, pentru că a suferit, pentru că a văzut prin ce trecem noi ca pământeni", a conchis Episcopul Slatinei şi Romanaţilor. (Pr. Lucian Ducă, arhid. Ioan Liviu Găman, Cătălin Cernătescu)