Sfântul Apostol Pavel, desăvârşit model de misionar

Sfântul Apostol Pavel a vorbit şi a scris ca un dascăl cu adevărat înţelept, întărit şi luminat de harul lui Dumnezeu; a vorbit şi a scris ca ascultătorii şi cititorii epistolelor sale să le înţeleagă în duhul adevărului dumnezeiesc. Vasta lui cultură a fost desăvârşită, luminată şi îmbogăţită de cuvintele Mântuitorului scrise de sfinţii apostoli şi evanghelişti, de cuvintele lui Dumnezeu vestite prin gura prorocilor.

Sfântul Ioan Gură de Aur zugrăveşte chipul Sfântului Apostol Pavel în cuvintele următoare: „Nimeni n-a iubit pe Hristos mai mult ca Pavel; nimeni n-a arătat o râvnă mai mare ca el; nimeni n-a fost învrednicit de mai mult har; a scris şi a vorbit fără podoabe retorice. «Şi eu, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit ca iscusit cuvântător sau ca înţelept... cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii. Pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciune oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu...» (I Corinteni 2, 1, 4-5), «Căci nu suntem ca cei mulţi, care strică cuvântul lui Dumnezeu, ci grăim ca din curăţia inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, în Hristos»“ (II Corinteni 2, 17).

A călătorit neobosit, înfruntând necazuri şi primejdii felurite

Sfântul Apostol Pavel a vorbit şi a scris ca un dascăl cu adevărat înţelept, întărit şi luminat de harul lui Dumnezeu; a vorbit şi a scris ca ascultătorii şi cititorii epistolelor sale să le înţeleagă în duhul adevărului dumnezeiesc. Vasta lui cultură a fost desăvârşită, luminată şi îmbogăţită de cuvintele Mântuitorului scrise de sfinţii apostoli şi evanghelişti, de cuvintele lui Dumnezeu vestite prin gura prorocilor. Dascălii de teologie din învăţământul de toate gradele apelează permanent la epistolele Sfântului Apostol Pavel, atât când sunt la catedră, cât şi la mesele lor de lucru, atunci când îşi pregătesc lecţiile, prelegerile, conferinţele sau studiile de teologie ce urmează a fi publicate pentru întărirea şi buna sporire în trăirea vieţii creştine ortodoxe.

Ca misionar, a călătorit neobosit înfruntând necazuri şi primejdii felurite şi nenumărate, după cum el însuşi mărturiseşte, „... în osteneli, în închisori, în bătăi peste măsură, la moarte deseori. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării; în călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi; în osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate  zilele este grija de toate Bisericile... În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului ca să mă prindă. Şi printr-o fereastră am fost lăsat jos, într-un coş, şi am scăpat din mâinile lui“ (II Corinteni 11, 23-33). Fără comentarii pentru voi, slujitorii sfintelor altare ale Bisericii noastre strămoşeşti.

Icoana acestui slăvit Apostol, neegalat dascăl şi misionar, se îmbogăţeşte întru desăvârşire şi cu osteneala mâinilor sale (Faptele Apostolilor 20, 35), pentru câştigarea pâinii celei de toate zilele. A lucrat fiind „făcător de corturi“ (Faptele Apostolilor 18, 3). „Zi şi noapte, ca să nu fiu povară niciunuia din cei cărora le propovăduiam cuvântul Evangheliei“ (Tesaloniceni 2, 9); „n-am mâncat pâinea în dar, ca să nu împovărez pe nimeni“ (II Tesaloniceni 3, 8).

Munca cu braţele aduce sănătate trupului şi bucurie sufletului

În paginile de zidire sufletească sunt menţionate multe nume de slujitori ai sfintelor altare care îşi câştigau pâinea cea de toate zilele prin lucrul cu palmele. Şi astăzi sunt mulţi preoţi care lucrează personal pământul cu diferite culturi sau lucrează sculptând catapetesme, exersând şi alte meserii, toate acestea, cum spune Sfântul Apostol Pavel, pentru a nu fi povară enoriaşilor, pentru întregirea salariului. Mai mult, lucrează personal la construirea de case şi chiar de biserici, ajutând astfel parohiile sau familiile sărace. Prin aceasta ei se fac pildă de muncă şi pentru enoriaşi, râvnă apostolică, amintindu-le totodată, prin faptă şi nu numai prin cuvânt, spusa Sfântului Apostol Pavel: „Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce“ (II Tesaloniceni 3, 10). Munca cu braţele aduce sănătate trupului şi bucurie sufletului. Ea este „cea mai scumpă comoară pentru om“ (Pilde 12, 27).