Sfântul Vasile cel Mare, serbat de credincioşii din Moldova în prima zi a noului an

Biserica Ortodoxă îl serbează în fiecare an, la 1 ianuarie, pe Sfântul Vasile cel Mare. Mai multe lăcaşuri de cult din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei îşi vor serba vineri, 1 ianuarie 2010, hramul. Începând cu seara zilei de 31 decembrie 2009, în sfintele biserici se vor oficia slujbe de mulţumire.

În prima zi a noului an, mai multe lăcaşuri de cult din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei îl vor cinsti, mai mult decât în timpul anului, pe Sf. Vasile cel Mare. Programul liturgic va începe cu slujba Vecerniei unită cu Litia şi va continua pe 1 ianuarie cu slujba Utreniei, a Acatistului şi Sfânta Liturghie.

Vineri va fi sărbătoare la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare“ din Iaşi, înfiinţat în anul 1803, în vremea mitropolitului Veniamin Costachi, la Mănăstirea Socola. În anul 1995, la iniţiativa şi cu binecuvântarea PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, instituţia teologică a fost reînfiinţată.

Şi la Biserica „Sf. Vasile cel Mare“ din Botoşani va fi hram. Sfântul lăcaş a fost construit între 1997-2008 şi este situat în incinta Spitalului Judeţean de Urgenţe. Impresionează prin stilul său bizantin şi prin arhitectura realizată de arhitectul Bogdan Negoiţă. Stilul grecesc, unic în spaţiul ecleziastic botoşănean, este o combinaţie a planului central, iar intrarea în biserică este precedată de un pridvor deschis, sub formă de portic, având, la nivelul etajului, funcţia de cafas. Spre est, altarul, proscomidiarul şi diaconiconul sunt marcate printr-un triptic de jumătăţi de octagon. Forma aceasta dă posibilitate credincioşilor să fie alături unul de celălalt, ca într-o horă sfântă, privind cu toţii spre sfântul altar.

Sărbătoare la biserica Spitalului Municipal din Roman

Biserica „Sf. Vasile cel Mare“ din curtea Spitalului Municipal din Roman îşi serbează pe 1 ianuarie hramul. Lăcaşul de închinăciune are formă de cruce, cu următoarele dimensiuni: 21 de metri înălţime, lungime 7 metri, lăţime la naos 14 metri. Construcţia cuprinde un demisol din beton armat, cu o cameră-tampon pentru adăpost antiatomic, având 12 trepte la coborâre şi lift-platformă pentru persoane cu dizabilităţi. Biserica are pereţi ridicaţi în sistem amvic şi acoperiş din tablă de cupru, peretele exterior al demisolului este placat cu marmură. Curtea şi gardul sunt placate cu marmură, cu stâlpi şi plăsele din fier forjat. Toate aceste lucrări au fost iniţiate de pr. Ioan Antoci, misionar de caritate în cadrul Spitalului Municipal din Roman, cu binecuvântarea PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, având sprijinul Primăriei Roman şi Protopopiatului Roman.

Hram va fi în prima zi a noului an şi la Biserica „Sf. Vasile cel Mare“ din parohia Păltiniş, Protopopiatul Darabani. Sfântul lăcaş a fost construit în anul 1823 de către credincioşi, fiind ajutaţi de către Balş, marele boier şi hatman al ţinuturilor Darabanilor. Biserica a fost construită în formă de navă, din cărămidă şi piatră, cioplită de meşteri aduşi din Basarabia. Cărămida, făcută pe malul drept al Prutului, a fost adusă din mână în mână, de toţi locuitorii satului, de la o distanţă de 5 km. În decursul timpului, biserica a suferit mai multe reparaţii, de exemplu în anii 1842, 1898, 1911, 1939, 1964. Cea mai însemnată renovare a avut loc după 1989, prin grija preotului paroh Drob Traian, când s-a înlocuit pridvorul construit din scândură cu zid de cărămidă. S-a schimbat întreg acoperişul (argeaua şi tabla), construindu-se două turnuleţe pe părţile laterale ale clopotniţei. Sfântul lăcaş a fost sfinţit pe 3 octombrie 1993, de către PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. După anul 2000, a început reparaţia interioară. S-a pictat întreaga biserică de către pictori din Botoşani: Vlad Anuţei şi Dumitru Aniculăiesei. De asemenea, s-a construit catapeteasma din lemn de nuc sculptat (unic în regiune) de meşteri localnici (Valentin Voloc şi soţia sa, Aurica). S-a înlocuit iconostasul Maicii Domnului şi al Mântuitorului, aşezându-se pe ele icoane de argint.